Antrenorul Cristi Pustai a recitat două poezii: ”Hai să terminăm cu limbajul de lemn. Acum o să vă recit ceva”.Antrenorul Cristi Pustai, tehnicianul celor de la Gaz Metan Mediaș, este un tip aparte în peisajul fotbalului românesc, plin de scandalagii și de agramați.Cristi Pustai, profesor de matematică, și-a respectat promisiunea de a recita câte ceva după fiecare victorie. De data aceasta, după succesul echipei sale pe terenul celor de la FC Voluntari, fostul atacant a recitat două poecii, nu una.
„Hai să încetăm cu limbajul de lemn: ne-am dorit mai mult victoria...cele trei puncte sau nu comentez arbitrajul. Acum o să vă recit ceva”, a spus tehnicianul. Pustai a recitat „A mea”, de Adrian Păunescu, şi „Emoţie de toamnă”, de Nichita Stănescu.„A mea”, de Adrian PăunescuCum treci acum şi apa e-n ruine,şi-ţi este bine si îmi este bine,aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tinee vie vrerea ambelor destine.Te voi iubi cu milă şi mirarecu întrebare si cu disperare,cu gelozie si cu larmă mare,c-un fel de fărdelege care doare.Şi jur pe tine şi pe apa toatăcare ne ţine barca înclinatăcă vei rămâne - dincolo de numărşi dincolo de forme, măşti si vorbe -a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.„Emoţie de toamnă”, de Nichita StănescuA venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.Mă tem ca n-am să te mai văd, uneori,că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,că ai să te ascunzi într-un ochi străin,şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.Şi-atunci mă apropii de pietre si tac,iau cuvintele şi le-nec în mare.Şuier luna şi o răsar şi o prefacîntr-o dragoste mare.