'Baschetul a fost refugiul meu!'
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Prezent la Cluj cu scopul de a scormoni la nesfarsit tainele unui om ca noi toti, am avut prilejul, dupa patru ore de rememorare a unei copilarii poate prea pripite, sa stau fata in fata, intr-un vestiar banal, cu Ghita Muresan, un personaj vanat de presa mai mult pentru dimensiunile unei naturi prea generoase decat pentru felul sau de a gandi. Dupa nici doua vorbe puse cap la cap, am realizat, in sfarsit, cat de departe eram de adevar. Georghe Muresan e un roman simplu, poate singurul care a avut sansa, acceptata si de sudoarea bratelor sale, sa se bata pe bani buni in cel mai ravnit campionat de baschet din lume: NBA.
Libertatea: Ce crezi ca-i mai important pentru copiii din ziua de azi? Sa invete, sau sa imbratiseze un sport anume in speranta ca vor avea o viata mai buna?
Gheorghe Muresan: La mine in familie, de exemplu, scoala este pe primul loc. Abia apoi urmeaza sportul, baschetul sau tenisul in particular. "N-ai carte, n-ai parte", spune un proverb romanesc. Este perfect adevarat. În sport sunt 1% sanse sa reusesti. Din punctul meu de vedere abia 1 la 1.000 din copiii din Romania ar putea sa-si castige existenta prin intermediul sportului. Sunt mai multe motive care ma determina sa gandesc astfel si le voi enumera. Cert e ca scoala e pentru viitor, in timp ce sportul e pentru recreere. Ramane o alternativa de petrecere a timpului liber. Daca vrei sa faci cu adevarat performanta, o faci in paralel cu educatia, pentru care merita intr-adevar sa investesti timp.
Dar tu cum ai reusit sa-ti castigi existenta din baschet?
"Eu am ajuns in NBA prin munca si noroc"
Eu am ajuns in NBA, locul unde chiar castigi bani din baschet, din doua motive: am muncit foarte mult si am avut si noroc. Între 1992 si 1993 am parasit tara pentru a-mi face un rost in SUA. Participasem, cu vreo doi ani inainte, la un turneu in Franta, unde am fost urmarit de un scouter american. Îl vedeam destul de des pe omul ala pe acolo, dar nu stiam ce e cu el. Abia apoi, cand am ajuns la Chicago si l-am reintalnit mi-am dat seama. Fusese trimis special in Europa sa ma urmareasca pe mine, am primit referinte bune si am reusit. A fost noroc pentru ca am prins meciuri bune si in NBA. Statisticile mi-au stat marturie. Am jucat sapte ani la cel mai inalt nivel.
La ce nivel e baschetul romanesc in prezent?
Romania este ultima in Europa la baschet
Romania e acum pe ultimul loc in Europa. Avem un sistem invechit in care nu s-a investit deloc. Nici in scoli nu se face sport asa cum ar trebui. Acestea sunt motivele pentru care spun ca nici 1 la 1.000 dintre copiii nostri nu-si va putea castiga existenta din sport. Acum 40 de ani, intr-adevar aveam un baschet de calitate care putea face fata macar in Europa. Acum suntem la pamant pentru ca traditia nu te ajuta cu nimic. Trebuie programe, seriozitate si multa munca pentru a avea ceva rezultate.
Ai doi copii, George si Victor, care ti-ar putea calca pe urme, desi acum au doar in jur de sapte ani...
Baietii mei nu trebuie sa joace neaparat baschet. I-am indrumat si spre tenis tocmai pentru a scapa de acest sindrom. Ei trebuie sa puna educatia pe primul loc si abia apoi sa se gandeasca la sport.
Cum ai reusit sa rezisti in America, atat de departe de casa?
Am rezistat doar datorita baschetului. De cate ori mi se facea dor de parinti sau de casa ma refugiam pe teren.
Recunosc, m-am ascuns foarte mult timp in baschet. Cand puneam mana pe minge uitam pur si simplu ca sunt departe de casa. Uitam de tot si de toate, pentru ca am practicat acest sport din placere.
Ce te vezi facand la varsta de 100 de ani?
Ma intereseaza foarte mult prezentul. Consider ca n-are rost sa visezi la viitor. Viata e lunga si-ti ofera foarte multe oportunitati. Dar cel mai important este sa le alegi pe cele care ti se potrivesc. Pe mine nici macar nu ma intereseaza cati ani am, pentru ca de zece ani incoace simt ca traiesc ca la 20. Ma simt foarte tanar. Si asta datorita sportului. Cu toate acestea, raman la parerea ca educatia trebuie sa primeze in fata sportului. Mai spun ca un sportiv care reprezinta ca un adevarat ambasador Romania in lume trebuie sa fie destept si nu poate indeplini aceasta conditie daca neglijeaza cartea. Eu sunt un patriot. Ma simt roman inca de dimineata, cand ma trezesc si pana noaptea, cand ma culc.
Dupa sapte ani petrecuti in NBA, cea mai puternica liga de baschet din lume, Gheorghe Muresan sau “Big Ghitza”, cum il alinta yankeii, a revenit pe taramurile natale.
“Voiam sa fac ceva pentru copiii din tara mea”, a motivat Ghita. Timp de cinci zile, uriasul de 2,31 metri a coborat modest la picioarele unor pusti de 9-14 ani care-l sageteaza cu priviri indraznete direct in fata si cu un respect aproape dumnezeiesc pe ascuns. În cursul saptamanii ce tocmai s-a incheiat, de luni pana vineri, copiii din toate ungherele tarii au venit la Cluj sa se distreze alaturi de idolul copilariei lor. La sala “Horia Demian”, timp de patru ore, chiar in mijlocul zilei, sase antrenori din tara, aflati toti sub bagheta lui Ghita, au pus umarul la nasterea primei tabere de vara in care baschetul a fost incoronat ca sport-rege. Împartiti in cinci grupe, in functie de varsta si aptitudini, copilasii si-au etalat pofta nemasurata pentru sport si voie buna. Printre hoardele galagioase de maini si picioare minuscule, la intervale neregulate de timp, o silueta aproape amenintatoare iti taia rasuflarea, ordonand pe parchetul salii de sport toate indicatiile. Sub un panou marginas, Ghita, ca despre el este vorba, le arata unor pici cum se arunca la cos. Dincolo, la cativa pasi mai in dreapta, vocea sa tempereaza elanul unor copii ce se iau prea in serios: “Faultul sau jocul agresiv nu te duc niciodata prea departe”, explica “Profesorul”. Picii nu cracnesc. Nici n-ar avea motive.
"Lucrul cu copiii imi da o satisfactie pe care nu mi-o poate lua nimeni!"
“Organizez astfel de tabere si in SUA, dar in Romania copiii sunt parca mai cuminti. Totul s-a decis in pripa. Impreuna cu prietenul meu, Mircea Cristescu, am conceput planul de bataie. A iesit mai bine decat ma asteptam, dar am si o nemultumire. As fi vrut sa pot organiza astfel de intalniri in toate orasele tarii. E totusi un inceput”, detaliaza Ghita. “Cand lucrez cu copiii am o satisfactie pe care nu mi-o poate lua nimeni. Trebuie sa ai multa rabdare, pentru ca unui copilas trebuie sa-i explici de o mie de ori un lucru pana sa-l inteleaga. M-am intors acasa sa daruiesc tuturor ceea ce profesorii mei din copilarie, Liviu Moraru si Voicu Moldovan, mi-au oferit mie: energia pozitiva a sportului practicat din placere”, a explicat Ghita.
"Ma bucur pentru Mutu"
Întrebat ce parere are despre atentia acordata fotbalului in detrimentul altor sporturi si vedetei nationalei noastre, Adrian Mutu (foto), Ghita a schitat un zambet amar: “N-as vrea sa comentez acest aspect. Ma bucur pentru Mutu pentru ca a depasit momentul cu substantele interzise si sper, ca suporter al nationalei de fotbal, ca el sa ajute cat mai mult echipa sa se califice la CE din 2008”, a punctat Muresan.
În septembrie se intoarce in Statele Unite
Sosit saptamana trecuta in Romania, dupa ce si-a vizitat socrii la Sebes, Ghita va parasi tara noastra in luna septembrie. “Îmi voi vizita rudele, voi mai petrece ceva timp in tara dupa care, in septembrie, ma voi intoarce in SUA. Trebuie sa mai castig si ceva bani pentru a-mi intretine familia nu?”, a glumit el.
