Carmen, executată!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Poveştile cu echipele de fotbal Ciocanul şi Carmen vin, parcă, din altă lume. Era vremea fotbalului romantic, când naţionala pleca în Uruguay cu vaporul Conte Verde, când miza nu erau banii, ci cheful de pomină de după meciuri. Analele acelor timpuri susţin că atât Carmen, cât şi Ciocanul au fost desfiinţate pentru a li se face loc celor doi viitori "monştri sacri" ai fotbalului românesc. Pentru că, din ruinele poeziei de altădată, Steaua şi Dinamo şi-au înălţat templu.
Carmen Bucureşti, echipa industriaşului Ionel Mociorniţă, a fost exclusă din campionat în august 1947, printr-o hotărâre a Federaţiei Române de Fotbal Asociaţie. Măsura absurdă şi abuzivă a fost luată după o partidă Carmen - Ciocanul, scor 6-0, în care fotbaliştii formaţiei cu nume de fată şi-au ridiculizat adversarii. Teroarea stalinistă se instaurase şi în fotbalul românesc. "Considerăm măsura luată ca una care duce la lichidarea unui cuib de duşmani ai sportului, sub denumirea de grupare sportivă.
Ne-am făcut datoria şi am eliminat din sport această rămăşită reacţionară, care, prin gura conducătorilor săi, Mociorniţă şi Vizante, nu se sfiesc să afirme că ei nu ţin această grupare, iar pentru ei nu contează campionatul naţional decât în lupta pe care o duc împotriva Ciocanului şi a echipelor ceferiste, declarând: «Cu una ne răfuim rasial, cu celelalte, politic!»", a fost justificarea preşedintelui de atunci al FRFA, deputatul Emilian Angheliu, pentru această decizie politică. După cum se vede şi din comunicat, mai-marii de atunci din România s-au folosit de umilirea Ciocanului în campionat, pentru a radia un "cuib de duşmani ai sportului". De fapt, Carmen era pândită de mult "la cotitură", comuniştii intenţionând să distrugă orice urmă de capitalism din fotbalul autohton. Iar acest joc le-a dat apă la moară.
Era cunoscută drept «cuib de duşmani ai sportului»
Partida cu cântec ce a dus la dezafilierea echipei Carmen s-a disputat la 15 iunie 1947, pe stadionul Giuleşti, în prezenţa a 20.000 de spectatori.
Presa vremii a acordat spaţii largi evenimentului, în afara comentariului de meci inserându-se şi o casetă cu titlul grăitor "Despre «circul» Carmen". Autorul, V. Bănciulescu, a notat, printre altele, referindu-se la un moment din repriza secundă, când Bazil Marian s-a aşezat pe balon, în râsetele tribunei: "Desconsiderarea adversarului nu poate face parte din bagajul unei echipe mari şi lucrul acesta întunecă puţin o victorie splendidă. Clowneriile nu au ce căuta pe arena de sport!". Un gest nesportiv, este adevărat, care a fost însă plătit mult prea scump. Valul de teroare care a urmat, cu desfiinţarea echipei, urmărirea jucătorilor, anchetarea şi trimiterea în puşcărie a conducătorilor clubului Carmen nu-şi are nici o justificare logică. În 1947, aceste lucruri au părut, totuşi, normale.
Au refuzat un meci cu Dinamo Tbilisi
La sfârşitul anului 1945, Dinamo Tbilisi a venit în România pentru a susţine câteva jocuri de verificare. Singurul care i-a refuzat pe reprezentanţii sportivi ai marelui frate de la Răsărit a fost Ionel Mociorni
ţă. Patronul lui Carmen a motivat că nu are de unde să-i ia pe jucători, pentru că echipa sa intrase în vacanţă, lucru care i-a nemulţumit vizibil pe conducătorii comunişti ai ţării.
Ionel Mociorniţă a fost arestat de comunişti
Ionel Mociorniţă (foto) a fost fiul industriaşului român interbelic Dumitru Mociorniţă, care deţinea în Bucureşti o fabrică de încălţăminte. De profesie avocat, Ionel a fost pasionat de fotbal, jucând o perioadă la Carmen, echipă pe care a patronat-o. Pe 10 mai 1948, a fost arestat de autorităţile comuniste şi încarcerat la Jilava, iar averea i-a fost confiscată. A murit în Canada, pe 27 octombrie 2005.
«Marian şi Covaci au dat tonul»
Fostul selecţioner Angelo Niculescu este singurul supravieţuitor al formaţiei Carmen Bucureşti. Mijlocaşul de atunci al trupei patronate de Ionel Mociorniţă a participat la momentele hilare din jocul cu Ciocanul, pentru ca, peste câteva săptămâni, să trăiască drama desfiinţării echipei şi nesiguranţa zilei de mâine.
Libertatea: Ce vă mai amintiţi de la meciul cu Ciocanul, din 1947?
Angelo Niculescu: Atunci am prins o zi extraordinară. La un moment dat, când scorul era deja 5-0, Iosif Covaci, responsabilul cu buna dispoziţie din lotul nostru, ne-a strigat: Băieţi, hai să distrăm publicul şi să facem o horă. Zis şi făcut. Am încins o horă la mijlocul terenului, pasând mingea de la unul la altul. Câţiva jucători de la Ciocanul au încercat să ne fure mingea, ceea ce a stârnit hohote de râs în tribună. Am văzut oameni care s-au prăbuşit ţinându-se cu mâinile de burtă. Mai apoi, Bazil Marian a adus publicul în culmea isteriei, după ce s-a aşezat pe minge în cercul de la centrul terenului şi şi-a dus mâna la ochi, făcându-se că îşi caută adversarii. Tot stadionul era în delir.
Libertatea: După joc aţi sărbătorit succesul?
Angelo Niculescu: Bineînţeles. Am mers împreună cu familiile la un restaurant şi am stat până dimineaţă. Şin minte că pentru această victorie am luat prima normală de joc şi o alta, "de recompensă", din partea direcţiunii fabricii.
Libertatea: Era aşa de mare rivalitatea dintre Carmen şi Ciocanul?
Angelo Niculescu: Paradoxal, nu. Singura rivalitate sportivă pe care o aveam era cu ITA, echipa baronului Neumann. Poate că o să vă vină să râdeţi, dar patronii de la Carmen şi Ciocanul erau buni amici. Este adevărat, fiecare vroia ca echipa lui să câştige, iar la meciurile directe se ironizau, dar nu o făceau cu răutate.
Libertatea: Când aţi aflat că echipa a fost desfiinţată?
Angelo Niculescu: La vreo câteva săptămâni după acea partidă, când ne-am prezentat la antrenament. A apărut Raul Vizante, omul de încredere al lui Ionel Mociorniţă şi cel care se ocupa, de fapt, de club, şi ne-a anunţat: Băieţi, ne-au desfiinţat echipa. Staţi liniştiţi, voi, jucătorii, nu o să aveţi probleme. Pur şi simplu nu ne-a venit să credem, iar unii dintre noi au plâns. Pe Ionel Mociorniţă nu l-am mai văzut. Devenise, în opinia comuniştilor, un ciumat.
Libertatea: Ce s-a întâmplat după acel eveniment?
Angelo Niculescu: Au urmat zile de nesiguranţă, neştiind ce să facem. Dacă patronii au sfârşit rău, atât Ionel Mociorniţă, cât şi Raul Vizante fiind arestaţi, noi, jucătorii, am scăpat mai ieftin. Eu am ajuns la Dinamo A Bucureşti, fosta Ciocanul, Bazil Marian s-a dus la CFR Bucureşti, Gică Popescu la nou-înfiinţata ASA Bucureşti, iar Covaci a plecat la CFR Timişoara.
Contracte profesioniste, în comunism
Chiar dacă în România se instaurase deja comunismul, Carmen, ITA şi alte echipe aveau în lot jucători profesionişti. Eram încadraţi, pentru «camuflaj», la fabrica lui Mociorniţă, dar primeam salarii cu totul aparte. Astfel luam bani în funcţie de valoare şi de activitatea sportivă. În plus, ni se acordau prime care, şi ele, difereau în funcţie de adversar şi de scor, ne-a declarat Angelo Niculescu.
Neumann a imprimat comentariul meciurilor pe plăci de patefon
Rivalitatea cu ITA era foarte mare. La jocul direct, disputat la Bucureşti, pe 20 aprilie 1947, patronul arădenilor, baronul Neumann (foto), era sigur pe victorie, aşa că a vorbit cu crainicul care transmitea întâlnirea la radio şi i-a cerut să-i imprime, contra cost, comentariul pe 12 plăci. A fost un fiasco total, Carmen impunându-se clar, cu 5-2. Supărat, Neumann i-a trimis toate discurile lui Ionel Mociorniţă, care şi-a chemat câţiva dintre jucători la restaurant şi, într-o atmosferă incendiară, au retrăit partida, ascultând-o la patefon.
ASA Bucureşti, admisă fără «concurs»
În locul echipei Carmen, care terminase competiţia internă pe locul 2, la 11 puncte în urma campioanei ITA, a fost admisă, fără "concurs" nou-înfiinţata echipă a armatei, ASA Bucureşti. "Bunica" Stelei a şi participat, alături de Dinamo A Bucureşti (Ciocanul), CFR Bucureşti sau CFR Timişoara la împărţirea jucătorilor de la Carmen, reuşind să-i transfere pe fundaşul Ion Panait şi pe atacantul Gică Popescu.
Astăzi se retrag echipe din lipsa banilor
Dacă înainte echipele erau excluse din campionat pe motive politice, astăzi ele renunţă la competiţie din cauza situaţiei financiare precare. Numai anul acesta s-au desfiinţat trei formaţii cu nume, care au activat mult timp şi pe prima scenă fotbalistică a ţării: Corvinul Hunedoara, CSM Reşiţa şi Olimpia Satu Mare. De asemenea, alte echipe, printre care Forex Braşov, Prefabricate Modelu şi FCM Câmpina s-au retras din campionat, anul acesta, tot din lipsa fondurilor.
