Confesiunea lui René Stauffer, biograful lui Roger Federer: „Am auzit și am văzut multe despre Ilie Năstase

Cuprins:

A început cu Federer, a încheiat odată cu el

Libertatea: Domnule Staffer, am înțeles, de la prietenii noștri comuni, că sunteți pensionar. Cum e?
René Stauffer: Am încetat să lucrez aproape în același timp cu Roger, la sfârșitul anului 2022. Aveam doar 63 de ani, dar am avut noroc pentru că eram deja aproape de vârsta de pensionare și s-a găsit o soluție financiară bună cu angajatorul meu.

Acum îmi petrec jumătate din an călătorind, în principal în Spania, unde este cald, jucăm mult golf și ne bucurăm de viață cu familia și prietenii.

Am câteva proiecte, inclusiv unele în industria cinematografică, și plănuiesc să scriu o altă carte, dar nu pot dezvălui prea multe despre asta încă.

Uneori îmi lipsește viața în turneu și relațiile bune cu mulți oameni. Dar 40 de ani și peste 100 de turnee de Grand Slam mi se par suficiente.

Din 1981, René Stauffer a lucrat în departamentul de sport de la Blick timp de 9 ani, apoi a fost 3 la revista „Sport”, iar în 1993 la Tamedia din Zürich, care publică și Tages-Anzeiger și ziarul duminical SonntagsZeitung.

A scris biografia în 6 luni

– În cazul dumneavoastră, biografia marelui Federer este un proiect de decenii. L-ați însoțit îndeaproape pe jucător de la vârsta de 15 ani.
– Când am scris prima mea carte despre Federer, am fost atât de bine pregătit încât a fost practic terminată după 6 luni.

Marele meu avantaj a fost că deja făcusem multă muncă preliminară în timpul carierei mele de jurnalist de sport și de tenis în special, și, de asemenea, am avut un acces la multe informații și personaje, deoarece am petrecut mai multe luni ale anului în circuitul profesionist de tenis.

Întotdeauna am adunat tot ce găseam important despre Roger. A doua carte mi-a luat puțin mai mult timp și chiar m-am retras complet timp de câteva săptămâni. Și apoi a fost actualizată de mai multe ori.

Confesiunea lui René Stauffer, biograful lui Roger Federer: „E cel mai mare sportiv elvețian. Ilie Năstase? Mi-a plăcut mai mult Ion Țiriac”

„IA este omniprezentă în redacții. Dar nu va înlocui niciodată complet creierul uman, experiența și inspirația”

– Sau cu IA, nu e mai simplu? Va ajunge IA să scrie cărți, în loc jurnaliștilor, în cel mai scurt timp?
– Nu sunt complet convins de IA, dar îmi pot imagina că va completa sau aproape va prelua din ce în ce mai mult munca autorilor și jurnaliștilor. Mă bucur că am fost scutit de asta în perioada mea de jurnalist.

IA este deja omniprezentă în redacții. Dar nu va înlocui niciodată complet creierul uman, experiența și inspirația.

– În câte limbi a fost tradusă „Biografia”?
– Atât prima mea carte, publicată sub titlul Das Tennisgenie („Geniul tenisului”, 2006) și cunoscută în engleză sub numele de „În căutarea perfecțiunii”, cât și a doua mea carte (Roger Federer – biografia, 2019) au fost traduse în peste 12 de limbi (inclusiv în română). Puteți găsi o listă detaliată pe site-ul meu, renestaufferbooks.ch.

„Roger Federer – Biografia” a urcat imediat pe locul 1 în topul cărților non-ficțiune din Elveția, a rămas pe listele de bestselleruri timp de 6 luni și s-a bucurat de un mare succes internațional.

Am actualizat și extins complet această carte în 2023, cu 6 capitole noi despre lupta sa de a-și prelungi cariera de tenis și despre adio-ul de basm din tenisul profesionist, la Cupa Laver din 2022.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 4

A văzut ultima mare victorie a lui Borg și primul mare succes al lui Noah

– Cum v-ați apucat de presă?
– Am jucat hochei pe gheață de mic. Sora mea juca tenis și, prin intermediul ei, m-am familiarizat cu acest sport. Eram hotărât să devin jurnalist sau scriitor în tinerețe. Am aplicat la o școală privată de jurnalistică de la Editura Ringier și am avut șansa de a lucra pentru cel mai mare departament sportiv al unui ziar elvețian, Blick.

La acea vreme, Heinz Guenthardt era unul dintre cei mai buni juniori din lume, dornic de succes, și trebuia să am grijă de el, așa că am intrat rapid în tenis.

Prin jurnalism am putut să combin dragostea mea pentru sport, călătorii și scris.

Am ajuns să scriu despre tenis foarte tânăr. Am fost martor la ultima victorie a lui Björn Borg în 1981, la Geneva, fiind catapultat în lumea tenisului internațional la finala WCT din 1982 de la Dallas.

Prima mea prezență ca jurnalist la un turneu de Grand Slam m-a adus la victoria istorică a lui Yannick Noah la Paris, în 1983.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 3

Zeii vechi și noi

– Ce altceva vă mai amintiți din victoria lui Bjorn Borg de la Geneva, în 1981? Pe atunci, marele jucător suedez era căsătorit cu românca Mariana Simionescu, fostă campioană la tenis…
– Îmi amintesc că Borg îmi părea un extraterestru în micul cort de presă, un fel de zeu suedez. Abia dacă îndrăzneai să vorbești cu el. Desigur, eram încă foarte tânăr pe atunci.

Dar sunt mândru că am scris atunci că vechiul Borg îl va întâlni pe noul Borg când va veni vorba de duelul dintre Borg și Wilander, pe care nimeni nu-l cunoștea pe atunci.

De asemenea, am relatat despre nenumărate evenimente în afara tenisului, inclusiv 6 Jocuri Olimpice de vară, 3 Cupe Ryder, precum și Campionate Mondiale de hochei pe gheață și înot și sunt foarte recunoscător și umil că am primit și câteva premii frumoase.

„Prima întâlnire în 5 cuvinte: Relevanță. Bijuterie neșlefuită. Exagerat. Tip drăguț. Foarte ambițios”

– 11 septembrie 1996. Descrieți-mi în doar 5 cuvinte prima dumneavoastră întâlnire cu Roger Federer:
– E imposibil, dar voi încerca. 1. Relevanță. 2. Bijuterie neșlefuită. 3. Exagerat. 4. Tip drăguț. 5. Foarte ambițios.

L-am văzut pe Federer jucând pentru prima dată când avea 15 ani și l-am intervievat în aceeași zi pentru prima dată. În cei 27 de ani, din 1996 până în 2022, am realizat nenumărate interviuri exclusive cu Roger, am văzut sute dintre meciurile sale și am participat, printre altele, la 101 turnee de Grand Slam, nenumărate meciuri din Cupa Davis, turnee ATP și WTA.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 5

De la „James Dean” din tenis, la Pete Sampras

– Care ar fi un top 5 al jucătorilor pe care i-ați văzut jucând live și i-ați caracteriza pe fiecare dintre ei în câteva cuvinte?
– John McEnroe a fost un jucător strălucit cu un temperament înflăcărat, așa că nu a existat niciodată un moment de plictiseală. Era ca James Dean în tenis. Îmi plăcea să-l văd jucând și mi-a plăcut și mai mult când a câștigat titluri de Grand Slam. Interviurile cu el au fost întotdeauna de neuitat.

Unul dintre cele mai impresionante lucruri a fost să urmăresc o sesiune nocturnă cu Jimmy Connors din primul rând, la US Open. Prezența lui era supranaturală; avea sub control judecătorii de linie, arbitrul, publicul și tot restul.

Să-l învingă era practic imposibil pentru majoritatea jucătorilor, chiar dacă aveau capacitatea tehnică de a face acest lucru. Connors a fost o forță a naturii.

Ascensiunea lui Boris Becker a fost, de asemenea, extraordinară. În 1985, a apărut de nicăieri și a câștigat Wimbledon la 17 ani. A lovit mingile cu o forță fără precedent.

Deși am simțit și o anumită fascinație pentru Andre Agassi și Stefan Edberg, am fost un fan al lui Pete Sampras de la bun început. A rămas așa până în ziua în care a apărut Roger.

„Mi-a plăcut mai mult Țiriac decât Năstase”

– L-ați plasa și pe one-man-show-ul Ilie Năstase, primul număr 1 din istoria ATP? L-ați văzut jucând undeva? L-ați intervievat vreodată?
– Am auzit și am văzut multe despre Năstase – nu întotdeauna lucruri plăcute – și chiar l-am intervievat o dată la Zürich, când era acolo pentru Fundația Laureus. Cu toate acestea, am auzit și multe povești tulburătoare despre el și nu l-am îndrăgit niciodată în mod deosebit. Mi-a plăcut mai mult Ion Țiriac, chiar dacă a avut mult mai puțin succes.

Am avut de-a face cu Ion de nenumărate ori, mai întâi ca manager al lui Guillermo Vilas, apoi al lui Becker și mai târziu ca director de turnee în Germania și la Madrid. Am fost mereu fascinat când am avut ocazia să-l intervievez; este un adevărat original.

De asemenea, a avut legături bune cu Elveția, deținând un centru de tenis aici împreună cu Vilas și Tim Sturdza, care este un bun prieten de-al său și care a devenit ulterior căpitanul Cupei Davis pentru Elveția.

„Înainte de Roger exista tensiune peste tot”

– În capitolul 43 al biografiei, scrieți că apariția lui Roger pe scena tenisului mondial a avut loc într-o perioadă turbulentă. „Era vremea băieților răi Ilie Năstase, Jimmy Connors și John McEnroe, neînțelegerile erau la ordinea zilei”, scrieți. La ce neînțelegeri vă referiți și dacă personalitatea lui „Nasty” a avut vreun impact asupra tânărului Roger? Poate aspectul lui, cu părul lung, bentița aceea?
– Atmosfera din tenis era caracterizată de egoism, agresivitate și individualism în epoca de dinainte de Roger. Exista tensiune peste tot, între Lendl și McEnroe, între Sampras și Agassi, între Connors și McEnroe etc.

Ceea ce am vrut să spun este că această atmosferă din circuitul de tenis s-a schimbat dramatic de-a lungul anilor, în principal datorită lui Roger, și în bine.

Steffi, number 1

– Sunt curios, care este topul dv. la fete?
– Steffi Graf, Martina Navratilova, Monica Seles, Serena Williams și Martina Hinigs (foto). Știu că mulți oameni nu vor fi de acord cu asta, dar sunt alegerile mele. Pe Simona Halep nu am apucat să o cunosc prea bine.

– Practic, carierele dumneavoastră și ale lui Roger s-au întrepătruns, superb. Ce v-a transmis în acel mesaj video care v-a emoționat?
– Mesajul pe care mi l-a trimis când am plecat de la ziar a fost foarte amabil și m-a surprins prin lungimea și modestia sa. Mi-a plăcut în mod special propoziția în care spunea că nu ne-am descurcat prea rău, eu ca jurnalist și el ca jucător.

„De departe, Roger e cel mai mare sportiv elvețian”

– Aveți un Top 5 al celor mai mari sportivi elvețieni din toate timpurile? Unde s-ar clasa Roger?
– Federer este de departe cel mai mare sportiv elvețian, pentru că a reușit să concureze la cel mai înalt nivel atât de mult timp, ceea ce este dificil de realizat într-o lume în care sportul este atât de competitiv.

Mă consider norocos că am lucrat cu acest atlet extraordinar. Roger a jucat un număr incredibil de meciuri și și-a pus corpul la încercare supremă. A trebuit să depună un efort incredibil în ultimii ani pentru a concura la un nivel mondial. Imaginați-vă câte sesiuni de antrenament a finalizat până la vârsta de 41 de ani! Este un miracol pentru mine cum a reușit în ultimii 5 ani – Pierre Paganini, antrenorul de fitnes al lui Roger Federer, pentru Blick.

Nicio lacrimă

– Ați plâns când Roger a decis, la 41 de ani, să se retragă?
– Nu! Ca jurnalist, probabil eram prea prins în moment și ocupat să asimilez informații. Ori de câte ori am urmărit unul dintre meciurile sale la televizor despre care nu a trebuit să scriu, am simțit emoții mult mai puternice.

– Onest, spontan, familist, workaholic, talentat. Este greșit să-l caracterizați pe Roger așa?
– Aș adăugat amuzant și relaxat.

– Ce mai știți despre familia Christinet, care l-a ținut în gazdă pe Roger când avea 14 ani?
– Îmi amintesc că Roger l-a invitat pe fiul lor la multe turnee, la ani de la șederea sa acolo.

Prima săptămână de lider mondial, la București!

– Ați fost vreodată în România?
– Am fost la București pentru Cupa Davis și cam atât. Din păcate.

În prima săptămână a lui Roger Federer ca numărul 1 mondial a fost la… București, la meciul de Cupa Davis împotriva României, din 2004, 3-2 pentru echipa Elveției!
Am fost acolo și îmi amintesc că a avut o călătorie lungă de la Melbourne. Swiss Tennis i-a aranjat chiar și un avion privat de la Zürich la București pentru a-i oferi câteva ore în plus de pregătire.

Doar „Cneazul” l-a bătut

Andrei Pavel este singurul jucător român care l-a învins pe Roger într-un meci oficial, la Hamburg, 2000, în „optimile de finală”, 6-4, 6-3, când campionul elvețian avea doar 18 ani și era pe locul 40 în lume.

Federer împotriva jucătorilor români de tenis:

Roger Federer – Andrei Pavel 7-1
Roger Federer – Victor Hănescu 6-0
Roger Federer – Adrian Voinea 2-0
Roger Federer – Adrian Ungur 1-0
Roger Federer – Marius Copil 1-0

„Îl salută chiar și pe cel care face curățenie în vestiar”

La Indian Wells 2004, Victor Hănescu i-a luat un set lui „Fedex”. „Este un tip foarte deschis, educat, salută pe toată lumea. Ca să vă dau un exemplu, îl salută chiar și pe cel care face curățenie în vestiar. Nu se enervează dacă te apropii de el. Este un campion atât pe teren, cât și în afara lui”.

René Stauffer mărturisește că „am avut norocul să o găsesc pe frumoasa mea soție, Eni, ne-am căsătorit în 1986. M-a susținut cu dragoste și a fost foarte înțelegătoare în privința dificultăților legate de programul și călătoriile mele”. „Am o fiică frumoasă, dar încă nu am nepoți“, încheie jurnalistul pensionar din Elveția.