Cornel Dinu, dezvăluiri incendiare la 70 de ani: ”M-au drogat să nu ajung antrenor la Steaua”. Vasile Anghel era ”un dobitoc”, Ienei ”nu știa nimic”, Piști Covaci era ”evreu ungur”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cornel Dinu, dezvăluiri incendiare la 70 de ani: ”M-au drogat să nu ajung antrenor la Steaua”.Gazeta Sporturilor i-a dedicat ziarul de azi, 2 august, o ediție specială ”Procurorului” din Ștefan cel Mare.Dezvăluiri în premieră despre droguri. O femeie trimisă de generalul Nuță l-ar fi drogat ca să lipsească de la întâlnirea cu Valentin Ceaușescu, care-l angaja antrenorul Stelei.”Valentin fusese cu noi la Hamburg și văzuse cine a făcut tactica, antrenamentul și și-a dat seama. El a vrut să mă aducă pe mine antrenor la Steaua, de la Târgu Mureș, dar m-a drogat generalul Nuță, de la Interne, într-o noapte și n-am mai ajuns la Steaua. M-a căutat Valentin și în Dâmbovița, nu mă mai găsea. A venit o gagică pe care o știam eu în Târgu Mureș, am stat cu ea seara și mi-a pus ceva în vin sau în cafea. M-am trezit a doua zi la 6:00 seara, d-aia am întârziat la întâlnirea cu Valentin”, a dezvăluit Dinu.Dinu, despre cum a ajuns la Dinamo: ”La Dinamo m-a adus Traian Ionescu, un conducător de talent care urmărea printr-un sistem al Ministerului de Interne toți jucătorii interesanți din țară. Ionescu lucra alături de generalul Staicu, care fusese oborean de dreapta, dar conform obiceiului pământesc trecuse la roșii, la kominterniști, ca să se salveze”.
”E interesant că din iarna lui '65 până în vara anului următor, eu am primit un salariu de la Dinamo fără să fi ajuns acolo. Luam vreo 1.800 de lei pe lună, angajat la intendență, parcă. Nu aveam nici 18 ani, eram în ultimul an la Liceul "Enăchiță", unde se făcea carte ca lumea. Da, v-am zis, a fost o competiție cu Steaua, cu Petrolul și tata a decis să merg pe filiera Dinamo. Și mai era un personaj de la Clubul Sportiv Universitatea Craiova, care voia să ne ia pe mine și pe colega mea Mariana Albu, voleibalistă. Ea chiar s-a dus până la urmă la Craiova”
Dinu, despre retragere: ”Pentru că se juca om la om am întâlnit tot felul de adversari: Pele, Eusebio, Muller, Overath. Paradoxal, contacte mai dure pentru mine am avut aici, în țară, spre sfârșitul carierei. M-au pus pe gânduri și d-aia m-am lăsat. Erau doi jucători duri la Bacău, Hrițcu și Burleanu, tatăl așa zisului șef al Federației de acum. Hrițcu m-a atacat din spate, mi-a făcut o întindere la ligamente la genunchi. Și am mai avut prin '82, '83 un duel la cap cu Radu Panfil, care juca la Baia Mare, a sărit mai jos decât mine și mi-a spart arcada. Și încă unul cu Eduard, un vârf de la Ploiești cu o căpățână tare, m-a lovit și mi-a spart capul, m-am ales cu o tăietură urâtă. Atunci am zis "nu mai sunt eu ăla care-i pune pe toți la punct, uite că sunt unii mai puternici decât mine! Ce ar fi să mă las?". Și m-am retras. Era vara lui '83”.Dinu, despre posibilitatea de a pleca din România: ”Am avut trei variante. Una a fost după Mexic, în '70. Aveam acolo niște hostesse care aveau grijă de noi. Și m-am împrietenit cu o hostesse, Carmen Arzt. Era foarte deșteaptă, făcuse colegiul în Elveția, și era fata uneia dintre cele mai bogate familii din Guadalajara, taică-su era cel mai mare arhitect al Mexicului. Mi-a propus să rămân acolo și a plâns săraca de ea după mine până la ușa avionului. Mopsu' mă tachina "e un pic șchioapă, dar nu e o problemă, că în pat nu se mișcă mult". Ce o fi găsit ea la mine... A doua situație a fost în '70-'71, când Piști Covaci a vrut să mă ia la Ajax. Atunci jucam mai mult mijlocaș la Dinamo. Covaci a declarat: "Dinu e singurul român care ar putea să joace la Ajax". Vasilica Tastaman îl întrebase la masă: "Măi Piști, dar cum ai ajuns tu la Ajax?". "Vasilica, eu nu joc jocuri de noroc. O singură dată am luat un loz în plic și când am deschis biletul scria pe el Ajax. Așa am câștigat postul". Ajaxul era făcut de Michels. Van Praag, președintele clubului, a zis că voia un antrenor mai bun pentru imagine. Michels era foarte bun tehnician, dar prea închis, rigid. Berger, un impresar care colabora cu Federația Română de Fotbal, l-a ales pe Piști pentru că era evreu ungur, ceea ce nu știu cât de rău sau cât de bine e... În 1977, Mircea Petescu mi-a zis să merg la Feyenoord sau la Utrecht. Era chiar ziua mea, 2 august, și am fost aproape să cădem cu mașina într-un șanț, că uitasem să trag frâna de mână. Mă așteptau la aeroport băieții gradați, că aveau informații că s-ar putea să rămân în Olanda. Veneam și după o noapte mai agitată, cu mult whisky pe canale, p-acolo, și când i-am văzut pe gradați i-am luat la înjurături, că eu sunt mai bun român decât ei, mă întorc acasă deși aș putea rămâne în Olanda”.
"Între mine și Lucescu nu a fost rivalitate, doar o diferență de comportament. El era auster, venea, făcea antrenamentul și pleca. Venea rar de tot cu noi, bea o bere la Berlin. Nu era în anturajul nostru, el era un tip pus să-și rezolve niște lucruri, să se realizeze"”Am început să joc în națională în '68 și între '77 și '79 am luat o pauză forțată. Se întorsese Piști Covaci din Franța și a zis că Liță Dumitru va fi căpitanul naționalei, așa că pe mine m-au trecut pe linie moartă. Deși jucam foarte bine la Dinamo, ca libero, la lot nu mai eram convocat””Ienei a fost un antrenor modest, însă avea o ținută care-i mobiliza cât de cât pe jucători. Înainte de meciul cu Argentina, din '90, eu am rămas blocat! Ienei a vorbit trei minute! "Băieți, ne facem jocul nostru, luăm mingea, o pasăm, ne ducem la poarta adversă. Când o pierdem încercăm s-o recuperăm. Sunteți jumătate de la Dinamo, jumătate de la Steaua, știți ce aveți de făcut". El nu știa jucătorii, nu știa nimic!”"Securitatea era Securitate! Dinamo cumpăra meciurile cu videocasetofoane, cu ce confiscau ei. Steaua le cumpăra cu bani. Securitatea, fiind mai nenorocită, ştia cum lucrau ăia de la Steaua. Erau doi tipi. Banii veneau de la Victor Stănculescu, din traficul de arme, treceau pe la Olteanu, mi se pare, ministrul Apărării, şi ajungeau la Alecsandrescu. Existau doi tipi din Drumul Taberei care primeau bani de la Alecsandrescu ca să cumpere trei-patru jucători de la formaţia adversă. Meci de meci! În perioada '86-'89, asta se întâmpla meci de meci! Dinamo cu casetofoane, Steaua cu bani cumpărau meci după meci! Mie mi-au cumpărat meciul când eram la Târgu Mureş, mi-au spus în faţă că o să mă facă. O bătusem pe Victoria cu o etapă înainte şi m-au călcat în picioare, până m-a apărat Valentin", a povestit Dinu pentru GSP.
