Cum s-a lăsat Dinu de băutură
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
«Procurorul» povesteşte în cartea sa, «Zâmbind din iarbă», cum şi-a învins patima pentru licorile bahice
Cornel Dinu a lansat de curând a doua parte a autobiografiei sale, “Zâmbind din iarbă”. În volumul intitulat “Jucând cu destinul”, “Procurorul” povesteşte savuros despre cum alcoolul i-a devenit cel mai mare duşman. A reuşit să se lase de băutură, însă nu înainte de a-şi crea probleme de sănătate.
Dinu scrie, în stilul său inconfundabil, despre perioada de glorie a echipei din Ştefan cel Mare, dar şi despre hărţuirea sistematică a Securităţii ceauşiste, care l-a “exilat” pe la mai multe echipe din ţară: Târgovişte, Târgu Mureş sau Oţelul Galaţi. “Procurorul” a strecurat în carte şi câteva picanterii. El admite că aburii lui Bachus îl cuceriseră în tinereţe. “Se beau halbe pe blat şi la vedere. Mereu în plus. Eu, vreţi, nu vreţi, era sau nu era bine, pe baricadele finalului, cu jucătorii. Mă rupeam cam ultimul, distins în impecabilă stare, ca un lord englez”.
Procurorul povesteşte şi despre oamenii care i-au marcat pozitiv cariera de antrenor şi l-au ajutat să renunţe la “pahar”: “Doctorului Tomescu nu-i plăcea băutura, deşi era din Buzău. Se lupta cu mine să nu beau şi mă urmărea ca un adevărat părinte”. Şi au urmat clipele decisive: “Părintele meu, doctorul de la Tg. Mureş, mi-a adus de la Budapesta câteva pastile împotriva tentaţiei de a bea, când îţi pierzi puterea. Şi într- un spital din Capitală, la un chirurg prieten, omul şi medicul de suflet şi de organe mi le-a pus sub piele. Corpul nu le-a primit. S-a deschis cusătura şi le-am scos a doua zi cu unghia. Eram încercat, astfel, să-mi recâştig puterea. Şi am reuşit. De atunci, zece ani, n-am mai pus pe limbă alcool!”, povesteşte cel poreclit şi Cotonogărel.
Urmaşii «Procurorului»
De curând, alţi jucători ai lui Dinamo au demonstrat că nici pe ei nu-i ocoleşte patima pentru băutură. Torje, Pulhac şi Ropotan au ridicat în slăvi Steaua, fredonând o manea dedicată echipei din Ghencea, la petrecerea de ziua primului dintre ei. Totul după o băută pe cinste, ca la orice chef care se respectă. Spre deosebire de fostul jucător din Ştefan cel Mare, Cornel Dinu, cei trei s-au ales cu o mare antipatie din partea fanilor, în urma incidentului.
«Fiul meu, Corneluş, era bucuria de care aveam nevoie»
Cornel Dinu nu putea trece cu vederea nici momentele importante din familie, iar naşterea fiului său, Corneluş, şi copilăria acestuia sunt prezentate pe larg: “La jumătatea lui septembrie a venit pe lume şi moştenitorul familiei - Corneluş. Crescut de mic lângă fusta lui Silvia şi sub supravegherea continuă a lui tanti Ani. Crescut de mic mai mult fără mine, numai printre femei. Dormea seara, când eram în Bucureşti, între mine şi Silvia, fiind un copil tare neastâmpărat. Era bucuria de care aveam nevoie. Atunci când îţi doreşti un copil, nu neapărat un moştenitor, îţi dă cu siguranţă liniştea că rămâne, într-adevăr, ceva consistent după tine”.
