Iran, între entuziasm şi frustrare înaintea Mondialului

Pregătirea pentru turneul final se loveşte de probleme. Sancţiunile impuse de NATO, Statele Unite şi Uniunea Europeană în privinţa programelor nucleare controversate şi, în special, embargoul pe petrol, au împins ţara într-o criză economică. În acest context, Federaţia nu are bani pentru planurile cerute de selecţionerul Carlos Queiroz. O campanie de pregătire în Africa de Sud a fost anulată, salariul selecţionerului portughez nu este plătit regulat şi lusitanul ezită să-şi prelungească contractul.

Iranul pare că nu are şanse prea mari la Mondial, dar victoria cu 1-0, de anul trecut, împotriva Coreei de Sud a dezlănţuit carnavalul pe străzile din Teheran şi din celelalte oraşe. Aceste momente sunt, oricum, puţine şi îndepărtate. În timp ce alte echipe asiatice, ca Japonia şi Coreea de Sud, joacă împotriva echipelor de top, Iranul nu a putut s-o convingă decât pe Guineea să joace un amical. Şi, chiar şi împotriva ţării africane, au pierdut acasă cu 2-1!

Situaţia financiară din Iran este un motiv major din cauza căruia jucătorii importanţi iranieni, căpitanul Nekounam, playmakerul Mojtaba Jabari şi fundaşul de top Pejman Montazeri, nu au putut să reziste la alte cluburi din Golf.

Nivelul campionatului din Iran poate fi comparat cu cel al unei echipe de mâna a doua din Europa. Presa sportivă menţionează drept principalele motive ale nivelului scăzut de joc managementul slab al cluburilor şi organizarea proastă a Federaţiei.

Oricum, sunt doi jucători care evoluează la echpe bune dîn Europa. Atacanţii Ashkan Dejagah şi Reza Ghoochannejad joacă în Premier League, la Fulham, respectiv la Charlton. Portarul Daniel Davari evoluează la Braunschweig, în liga a II-a din Germania.

Până acum, Iranul s-a calificat la trei Campionate Mondiale. A câştigat un meci, a făcut două egaluri şi a pierdut celelalte meciuri. În 1978, la Mondialul din Argentina, a pierdut cu Olanda şi Peru şi a reuşit un egal surprinzător împotriva Scoţiei. În Franţa 1998, Iran a pierdut cu Iugoslavia şi cu Germania, dar a reuşit o victorie de prestigiu împotriva rivalilor din SUA. În Germania 2006, a pierdut cu Mexic şi cu Portugalia şi a făcut egal, 1-1, cu Angola.

În anii `70, Iranul era echipa numărul 1 din Asia. După revoluţia islamică din 1979 şi după cei 8 ani (1980-1988) ai războiului cu Irak, echipa şi-a pierdut acest statut în favoarea Japoniei, Coreei de Sud şi chiar Arabiei Saudite. În ciuda locului 39 pe care îl ocupă în clasamentul FIFA, Iranul nu mai este considerată o echipă de top din Asia.

Iran
Selecţioner: Carlos Quieroz (portughez)

 

Portari:
22. Daniel Davari (Braunschweig, 26 de ani) 4 selecții,
12. Ali Reza Haghighi (Sporting Covilha, 26 de ani), 5/ 0
1. Rahman Ahmadi (Sepahan, 33 de ani) 10/ 0.

Fundaşi:
2. Khosro Heidari (Esteghlal, 30 de ani) 48/ 0,
13. Hossain Mahini (Persepolis, 27 de ani) 21/ 0,
20. Mehrdad Beitashour (Vancouver Whitecaps, 27 de ani) 6/ 0,
15. Pejman Montazeri (Umm Salal, 30 de ani) 21/ 1,
4. Seyed Jalal Hosseini (Persepolis, 32 de ani) 84/ 6,
5. Amir Hossein Sadeghi (Esteghlal, 32 de ani) 16/ 1,
17. Seyed Ahmad Alenemeh (Naft, 31 de ani) 9/ 1,
19. Hashem Beikzadeh (Esteghlal, 30 de ani) 17/ 1,
3. Ehsan Hajsafi (Sepahan, 24 de ani) 61/ 2,
23. Mehrdad Pooladi (Persepolis, 27 de ani) 19/ 0;

Mijlocaşi:
6. Javad Nekounam (căpitan, Al Kuwait, 33 de ani) 139/ 37,
14. Andranik Teymourian (Esteghlal, 31 de ani) 78/ 8,
8. Reza Haghighi (Persepolis, 25 de ani) 7/ 0,
11. Ghasem Hadadifar (Zob Ahan, 30 de ani) 16/ 0,
18. Bakhtiar Rahmani (Foolad, 22 de ani), 4/ 0
9. Alireza Jahanbakhsh (NEC Nijmegen, 20 de ani) 6/ 1,
21. Ashkan Dejagah (Fulham, 27 de ani) 13/ 4;

Atacanţi:
7. Masoud Shojaei Soleimani (Las Palmas, 30 de ani) 49/ 5,
16. Reza Ghoochannejhad Nournia (Charlton, 26 de ani) 13/ 9,
10. Karim Ansarifard (Traktor Sazi, 24 de ani) 41/ 9,
Sardar Azmoun (Rubin Kazan, 19 ani).

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE