‘L-am lasat pe Hagi sa dea 4 goluri’

Nicolae Laurentiu vorbeste de Hagi, de Steaua, de Nicu Ceausescu, de blaturi, dar si de meciuri adevarate, cu usurinta cu care isi conduce taxiul in centrul Sibiului, prin labirintul de stradute cu sens unic. La 50 de ani, viata i-a dat o palma, insa el a intors si celalalt obraz. Fostul jucator, mereu neobosit, gata sa intre pe teren cu glezna fisurata, traieste acum din taximetrie, dar spune ca asta nu e o rusine, cata vreme sunt bani munciti de la 9.00 dimineata pana la 7.00 seara. A jucat la Steaua, la FC Olt sau la Inter Sibiu, echipe aflate in diferite sfere de influenta ale puterii comuniste, insa nu s-a ales cu mai nimic. Au ramas doar povestile, pe care, din cand in cand, le scutura de praful uitarii.

Laurentiu s-a intalnit prima data cu Hagi la Steaua – Sportul, din 1983. ‘Tin minte ca azi, pentru ca la meciul ala nea Imi Ienei m-a transformat din varf in fundas dreapta. Gica n-a miscat, 2-0 noi! Ne-am reintalnit in 1986, eu la FC Olt, el tot in Regie. A fost circ, 5-7 parca. Hagi trebuia sa iasa golgheter al tarii cu studentii si l-am lasat sa dea patru goluri’.

Ca sa se duca la Scornicesti, a primit 50.000 de lei. Juca pe prime de 4.000 de lei. In 1989, a ajuns la Inter Sibiu, pentru o aprobare de masina si 100.000 de lei. Aici a dat tot de Steaua lui Hagi: ‘Era regula, pe ei n-aveam voie sa-i batem. Pe Dinamo, i-am mai ars, dar pe Steaua, niciodata’. Isi aduce aminte povestea lui Dorinel Munteanu, pe care Scornicestiul si Sibiul s-au batut precum chiorii: ‘Noi l-am luat ziua, dar noaptea a trimis Gheorghita Barbulescu oameni dupa el si l-au dus inapoi la FC Olt’. Era vremea in care Nicu Ceausescu era prim-secretar de partid si aducea jucatori buni la Inter.

‘Cel mai important gol al meu a fost in 1992, cu Buducnost Titograd, in finala Cupei Balcanice. Dupa 0-0 la ei, i-am batut aici in prelungiri cu 1-0. A fost o inspiratie a lui Hizo. Jucasem fundas stanga, dar m-a trimis in fata, zicandu-mi ca simte ca voi fi erou. Am inscris dupa un corner si a fost petrecere mare’.

Acum traieste din taximetrie: face 100 de lei pe zi

Cel poreclit pe vremuri ‘picior de porc’ sau ‘bufnita’, Laurentiu se trezeste ca dintr-un vis: ‘Daca n-as avea gonartroza, adica lipsa de lichid in genunchi, as fi jucat si acum’. A evoluat pana la 42 de ani, pe unde s-a putut, inclusiv la Romdor, fosta echipa a regelui Cioaba. Antrenor a incercat, dar zice ca nu a avut pile. Sau poate ca i-a lipsit rabdarea.  Sau harul, cine mai stie? De sase ani s-a lasat complet de bautura. E taximetrist din 2004, carnetul de sofer e Biblia lui. Castiga curat cam 100 de lei pe zi si ii ajung sa traiasca. Cei trei copii ai sai sunt la casele lor. ‘As fi putut deveni bunic, dar Simona, fiica mea, a pierdut sarcina’, descrie omul incaruntit franturi dure de viata. La meciuri nu se mai duce. Nici nu prea ar avea unde. La Sibiu nu joaca nici o echipa in primele trei ligi. Pare ca e persoana care n-a urcat in nici un un tren. ‘Revolutia m-a prins cu 1.000 de dolari la saltea. Atat’. Taxiul merge mai departe. Si viata.

A driblat soarta

Laurentiu fusese indepartat de la echipa cu doar doua saptamani inainte ca autocarul lui Inter Sibiu sa fie implicat in accidentul groaznic in drumul spre Bistrita, din 1992. Atunci, masina a cazut intr-o rapa, din cauza soferului, care n-a adaptat viteza la carosabilul alunecos. Banuta si Nastase au decedat, iar alti fotbalisti au suferit rani serioase. Locul lui ‘nea Laur’ in autocar? Chiar cel pe care statea Nastase. Soarta i-a zambit odata.

30.000 de lei de la stelisti

In sezonul 82-83, a batut cu Minerul Motru si pe Rapid (1-0), si pe Victoria (3-0). A dat goluri cu nemiluita si a fost remarcat de cluburi din primul esalon. Dar nu voia sa plece de acasa. ‘Celor de la Rapid le-am cerut 50.000 de lei prima de instalare, ca stiam ca nu-mi dau banii astia. M-a vrut Poli, m-a pus naiba sa ma duc la Timisoara, dar m-am suparat ca m-au uitat la un antrenament in camera si am plecat. In fine, nici la Steaua nu am dorit sa vin, ma ascundeam de ei, insa au pacalit-o pe prima sotie, care le-a spus pe unde sunt. Au venit dupa mine, mi-au dat 30.000 de lei prima de instalare, o aprobare de ARO, mi-au asigurat terminarea liceului, ba, mi-au promis si grad de locotenent. Nu prea imi placea armata si am ramas pana in ziua de azi doar maistru militar, gradul II’, povesteste fotbalistul.

A fost dezertor si a facut arest!

N-a ‘dansat’ prea mult in Ghencea. In iarna lui 84, Laurentiu a fugit de la Steaua acasa, la Motru. A fost declarat dezertor si dat in urmarire generala. ‘Capitanul Crutescu m-a gasit si m-a adus inapoi. M-au bagat direct la arest. Am facut o saptamana de batalion disciplinar. Dar, pana la urma, tot am plecat, la FC Olt. Cred ca a fost, totusi, greseala vietii mele. Daca as fi avut mai multa ambitie, poate as fi ramas si eu in echipa care a luat Cupa Campionilor. Cine stie?!’

Concursuri de penalty-uri pe prajituri cu Duckadam

Laurentiu spune ca a conditionat sosirea la Steaua de transferul lui Victor Piturca. ‘Era atacant ca si mine, concurent direct si simteam ca nu sunt peste el. Ienei l-a adus pana la urma in Ghencea si eu am avut sanse putine’, comenteaza fostul fotbalist. Mai prieten era cu Majearu, Turcu si Duckadam, cu care facea pariuri pe prajituri la concursuri de penalty-uri: ‘L-am antrenat pentru finala Cupei Campionilor de la Sevilla. Cate prajituri mi-a luat …’.

3.000 de lei pentru un „esec patriotic”

Laurentiu, care a fost reprofilat fundas dreapta ca sa apuce sa joace la Steaua, spune a facut cel mai bun meci la Roma, 0 – 1 in Cupa Cupelor. ‘L-am tinut perfect pe Graziani, ba, am avut si o lovitura libera scoasa incredibil de Tancredi. Era Roma lui Conti, Cerezo, Falcao… Imi aduc aminte ca ministerul a fost entuziasmat de jocul nostru, incat ne-a dat prima de 3.000 de lei pentru ‘esecul patriotic’ din Italia. In retur a fost 0 – 0 si am ratat calificarea’.

Urmărește-ne pe Google News