Lui i se spunea Buldozerul

In 1969, un oarecare Marcel Coras, pusti grasut, de zece ani, fiu de muncitori, pasea timid in curtea unui club care deslusise abecedarul marii performante si traia o perioada de glorie deplina. De la inaltimea varstei lui, isi pusese in gand sa darame cazemate, sa cucereasca fortarete. Langa gabarit, a pus cu timpul virtuti tehnice, dinamism, forta de penetrare si si-a calcat adversarul in picioare. Asta a facut toata cariera. Azi, la 45 de ani, Marcel Coras s-a retras acasa. Intr-o lume incarcata de amintiri, antrenorul povesteste totul cu lejeritatea personajului care, la 140 de kilograme, isi asuma fara regrete fiecare clipa traita: “Nici cand jucam nu eram tras prin inel. Lucescu si Halagian ma puneau pe cantar in fiecare zi”.
Se autocaracterizeaza drept un antrenor exigent, dar elevii sai de la ACU Arad au o zi mai usoara de cand Marcel a “inundat” peisajul. Iese pe gazonul albit de zapada pentru cateva poze alaturi de echipa. Face stopuri pe piept cu o minge ce pare o portocala pe pantecul lui. “Aici, pe acest stadion, am jucat cu Rapid Arad, in Divizia B”, spune Coras, in timp ce jucatorii dau drumul la turele de teren. “Stiu fiecare fir de iarba”. Insa pe locul locul unde s-a disputat primul meci de fotbal din Romania, in 1899, s-ar putea sa se ridice un supermarket: “Asta vrea primarul. Ce tragedie!”.
Isi aduce aminte de primul antrenor, Alexandru Dan, apoi de Jackie Ionescu, cel care l-a luat la UTA in ‘77. De Romila, de Simionas, de Poli Iasi, clubul stagiului sau militar: “Am prins cinci selectii la nationala din Divizia B. Nu era lucru putin”. In fine, de promovarea cu Aradul, din 1981, si de regretatul Coco Dumitrescu, un tehnician care i-a croit pe toti marii fotbalisti ai “Batranei Doamne”: “Primul salariu adevarat? 1.200 de lei la UTA. Plus carte de munca la sectia “Transporturi” din uzina de vagoane. Si prime de 2-300 de lei”.

Pentru ardelean urma perioada de gratie. Se transfera la Sportul Studentesc. “Am ajuns in Regie impreuna cu Hagi. Eram un baiat din provincie, dornic sa se impuna in Capitala. Mi-a mers bine si in sezonul 1983-1984 am fost golgeterul tarii, cu 20 de goluri”. Fenerbahce a vrut sa-l transfere imediat: “Fotbalul turcesc nu era cine stie ce atunci, dar aveau bani. Presedintele si managerul lor au venit sa discute cu Mac Popescu, seful nostru: 100.000 $ primea clubul, 50.000 $ imi dadeau mie contract. Dolari multi, dar nu m-a lasat sa plec Nicu Ceausescu, pentru ca noi nu aveam o influenta asa mare la el”.
Vedeta la Euro. A venit Euro ‘84: “N-am fost capabili sa tinem ritmul a trei meciuri intr-o saptamana. Am ramas cu o diurna de 1.000 $ pe tot turneul”, deseneaza Marcel, autorul unui gol memorabil in poarta germanului Tony Schumacher, o competitie in care trupa lui Lucescu a remizat cu spaniolii (1-1) si a pierdut cu Germania (1-2) si Portugalia (0-1). Coras a fost una din revelatiile competitiei, “Onze” desemnandu-l vedeta “tricolorilor”.
Coras rade cand vorbeste de porecla sa celebra, “Dulapul”: “Mi-a zis asa scriitorul Eugen Barbu. Si in vremurile mele bune eram supraponderal: 1.83 metri si 88 de kilograme. Si Lucescu, si Halagian, la Victoria, ma cantareau in fiecare zi”.
Atacantul rememoreaza meciul cu Irlanda de Nord (‘85), care a insemnat ratarea calificarii la Mondialul mexican, dar si meciul Sportul – Brondby, din Cupa UEFA: “I-am scos la penalty-uri. 0-3, 3-0 la noi. Trebuia sa dau ultimul 11 metri, dar danezii lui Povlsen si Laudrup au ratat primele trei lovituri”.
Gheata de argint cu 14 goluri pe blat. In ‘88, a ajuns la Victoria, echipa Militiei. “Cele mai bune castiguri. Aveam prime chiar de 8.000 de lei si alte avantaje – masina, repartitie de casa… In primul an la ei, am luat “Gheata de argint” a Europei, cu 36 de goluri. Nu mi-e rusine sa recunosc, vreo 13-14 le-am dat cu concursul adversarului. Eu nu stiam de blat, dar conducatorul nostru, Mitica Dragomir, se ocupa de toate. Am fost cinci zile la festivitatea de la Köln, si eu si Mateut, care luase “aurul” cu 43 de goluri. Altfel, am ajuns cu ei intre primele opt echipe din Cupa UEFA”. In ‘88 a bifat si ultimul meci la nationala, un 3-3 cu RDG, la Magdeburg.
A carat plapumi in Franta. Dupa Revolutie a fost curtat si de Fortuna Düsseldorf, si de Glasgow Rangers, dar s-a transferat in Grecia, la Panionios. “Facusem nitica burta, jucam mijlocas la inchidere. Imi promisesera 50.000 $ pe an, dar imi sunt si azi datori”. In ‘92 a ajuns la Aurillac, in liga a patra din Franta: “M-a rezolvat Loti Bölöni, care era la RC Paris. Lucram de dimineata pana seara la un depozit de marfuri, iar seara aveam antrenamente. Dupa patru luni, m-am saturat de carat plapumi”.
S-a intors in tara, mai intai la Cluj, apoi la prima iubire, UTA: “La un moment dat, prin Â95, jucam si antrenam la Motorul Arad si eram secund la UTA”. A ales cariera de antrenor. UTA, FC Baia Mare, FC Bihor, Universitatea Arad si, din Â99, la Motorul Arad, actuala ACU. “Nu ma consider realizat si nu ma multumesc cu Divizia B. Daca ramaneam in Bucuresti, langa Mircea Sandu, sigur antrenam in primul esalon, pentru ca in Capitala se da ora exacta”, afirma cel ce se considera discipol al lui Lucescu.
“Hagi a gresit”. Coras crede ca la actuala nationala nu exista un conflict intre generatii. “Ne trebuie o calificare si apele se vor linisti. Dramatic va fi daca Mutu, Chivu sau Lobont or sa ajunga la 30 de ani fara o performanta in spate. Altfel, din echipa de azi, parca ma regasesc putin in Ganea”. In ceea ce-l priveste pe jucatorul Hagi, Coras spune ca “a fost un fotbalist genial, dar si foarte ambitios. Ramanea mereu dupa antrenamente, sa exerseze, era iubit de intreaga echipa. A gresit insa la inceputul meseriei de antrenor. Nu trebuia sa preia direct nationala”.
Despre Mircea Sandu Coras crede ca “avea de mult timp calitati de conducator. Era Nasul “trupei vesele” de la Sportul”. Desi nu-l considera “depasit” pe Iordanescu – “are cele mai bune rezultate” -, fostul atacant sustine cu tarie ca locul lui Lucescu e la nationala Romaniei.
Tata a doua fete, de 24, respectiv 25 de ani, Coras spune ca asteapta un nepot, “sa-l faca sportiv destoinic”. De preferinta fotbalist, de meserie buldozer. Specializarea? Distrugator de cazemate

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE