Marin Radu II: ”Păcat că nici nu ne mai strângem!”. Azi se împlinesc 32 de ani de la succesul Stelei în Cupa Campionilor: ”Cine mai știe ce s-a întâmplat pe 7 mai? A fost în secolul trecut!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Marin Radu II: ”Păcat că nici nu ne mai strângem!”. Azi se împlinesc 32 de ani de la succesul Stelei în finala Cupei Campionilor Europeni.Pe 7 mai 1986, Steaua a cucerit Cupa Campionilor la fotbal, după o finală cu FC Barcelona, câștigată cu scorul de 2-0, după loviturile de departajare. Acesta rămâne punctul maxim atins de fotbalul nostru.Traseul până în finala de la Sevilla a inclus „bornele” Vejle Boldklub, Honved Budapesta, Kuusysi Lahti, Anderlecht Bruxelles. Primul gol al Stelei în acea campanie fabuloasă a fost marcat de Marin Radu II, atacantul venit la Steaua din postura unuia dintre cei mai eficienți jucători din acel moment din prima divizie, cu 9 campionate în spate jucate la FC Argeș (1 titlu de campion, 260 de meciuri și 148 de goluri) și un campionat la FC Olt (16 partide și 8 goluri).Marin Radu II a stat doi ani la Steaua (1984 - 1986), timp în care a jucat în 44 de meciuri și a marcat 11 goluri. Asta pentru că dinamovistul Alexandru Nicolae a avut „grijă” să-l trimită șase luni pe tușă.
Cuprins:
Marin Radu II: ”Păcat că nici nu ne mai strângem! A fost un moment unic și va rămâne așa”
LIBERTATEA: Cum sărbătoriți ziua de 7 mai?MARIN RADU II: Cine mai știe ce s-a întâmplat pe 7 mai? A fost în secolul trecut. A trecut atâta timp.Nici dumneavostră, campionii Europei de atunci, nu vă mai întâlniți.Păcat că nici noi nu ne mai strângem. Până anul acesta, cum se apropia data, ne mai sunam, știam deja ce facem de ziua aceasta. N-am văzut mai nimic nici prin ziare. Bine că nu uitați voi, jurnaliștii!În finala cu FC Barcelona ați fost introdus în minutul 112, în locul lui Pițurcă. Cum au fost acele minute?Fără îndoială, au fost cele mai intense minute din cariera mea. A fost un moment unic și cred că va rămâne unic. Când intri în finala Cupei Campionilor Europeni nu te mai gândești că joci 5, 10 sau 90 de minute! Așa am încercat și eu atunci. Să mă concentrez sută la sută și să dau cel mai bun randament al meu în acele minute.
Veneați după o accidentare gravă.Da, așa e. Pe mine m-a tras mult înapoi accidentarea din meciul cu Dinamo, din toamna lui 84. Alexandru Nicolae mi-a dat una de am stat din octombrie până prin martie. Tot Alexandru Nicolae m-a mai trimis, cu câțiva ani înainte, un an pe tușă. De fapt, când am venit la Steaua, nu eram complet refăcut. Din două faze, același jucător, Alexandru Nicolae, m-a lăsat aproape doi ani pe tușă. Dacă nu aveam acele accidentări, poate că altul era randamentul meu, poate că jucam mai mult și în finală.
A dat gol cu capul dintre masivii danezi!
Traseul spre finală a început cu golul dumneavoastră marcat în meciul din deplasare cu Vejle, scor 1-1. Acel gol n-a fost înregistrat niciodată, nu l-a văzut nimeni. Cum a fost?Am marcat în ultimul minut, cred că la ultima fază. A fost un corner și am dat gol cu capul (n.r. - atacantul Marin Radu II n-a impresionat prin gabarit, având doar 1,74 metri!), din careu.Cu capul, dintre masivii fundași danezi?Da! Atunci era alt fotbal, în care contau mai mult știința jocului și tehnica. Steaua a fost o echipă extraordinară și rezultatele ei n-au fost întâmplătoare, pentru că în 88 a mai jucat o semifinală, iar în 1989 a jucat finala cu Milan. În trei ani a fost în două finale și încă o semifinală. N-avea cum să fie întâmplător.S-a spus că Valentin Ceaușescu v-a transmis încă dinaintea startului sezonului respectiv că veți câștiga Cupa. Când a fost acel moment?Eram într-un cantonament, parcă la Forban. Domnul Valentin, care era tot timpul alături de noi, ne-a spus că nu concepe să nu jucăm finala Cupei Campionilor. Și a avut dreptate! Și nu numai că am jucat-o, dar am și câștigat-o! Era tot timpul optimist și ne-a molipsit și pe noi.Care a fost cel mai greu moment din acea campanie?La Helsinki, cu Kussysi, când Pițurcă a dat golul pe final de meci. Cu câteva minute înainte, Duckadam a avut o intervenție extraordinară și ne-a salvat dintr-un moment greu.
De la echipa familiei Ceaușescu, FC Olt, la Steaua lui Valentin și la Inter Sibiu, formația susținută de Nicușor”
După finalul acelui sezon, ați plecat de la Steaua. De ce?Voiam să joc mai mult. Aveam doar 30 de ani, iar la Steaua se formase deja o linie de atac bună și stabilă. M-am întors acasă, la FC Agrșe, unde am mai jucat un sezon și jumătate și apoi m-am dus la Inter Sibiu.De la echipa lui Valentin ați ajuns la echipa lui Nicușor. Cum se comporta fiul cel mic în comparație cu Valentin?Dacă Nicolae Ceaușescu mai avea un băiat, poate ajungeam și la echipa aceluia (râde). Nicușor era altfel în comparație cu Valentin. Mai venea la meciuri la Inter Sibiu, dar nu era așa de implicat ca fratele lui.Ce părere aveți de scandalul care i-a divizat pe suporterii Stelei și care a dus la crearea altei echipe Steaua?Nu am participat la această luptă și nici nu vreau. Era important ca Steaua să rămână Steaua București. Nu FCSB, nu CSA. Păcat că nu s-au înțeles. Din situația actuală nu câștigă nimeni nimic. Nu e bine. Dacă nu venea Gigi Becali, cine știe ce se alegea de Steaua. Și el a investit, și el a iubit Steaua, Steaua e parte din viața lui. E păcat că s-a ajuns aici.
Ați pregătit măcar o șampanie ca s-o destupați de 7 mai?Nu, ce să mai facem noi, niște hodorogi de peste 60 de ani, cu o șampanie. Dacă ne strângeam măcar doi-trei, mai era ceva. Dar așa, cinstesc cu o bere și gata, ajunge!
CITEȘTE ȘI:
L-am găsit pe Voinea, portarul care a apărat cinci penalty-uri într-un meci de Cupă, în 1981! ”Eu l-am făcut mare pe Duckadam”
EXCLUSIV. Ironia sorții! Un mare rapidist a văzut minunea de la Sevilla chiar din spatele porții unde s-au tras penalty-urile: „Duckadam a avut ceva venit de sus!” | FOTO&VIDEO
