„Mi-am luat Fiat de la Torino cu 1.726 $!”

Libertatea: Cum v-au dat voie sa plecati in Turcia?
Emeric Ienei: A fost un fel de premiu pentru noi, care jucaseram 15 ani la Steaua si eram pe final de cariera. Dar ne-au permis doar transferul in Turcia, desi oferte mai avuseseram si din Franta.
Cat ati castigat acolo?
Am avut o prima de instalare de 6.000 $, iar ca bonusuri de joc luam cate 100 $ la victorie acasa si 200 la un succes in deplasare. In rest, mi-aduc aminte ca erau conditii destul de grele, pentru ca fotbalul turc era departe de ceea ce este astazi.
Ce-ati facut cu banii?
Din ce-am castigat la inceput in Turcia mi-am cumparat un Fiat 125 Special, pe care l-am luat chiar din fabrica, de la Torino. M-a costat exact 1.726 de dolari, la 6 iunie 1969 si tin minte ca atunci cand am ajuns la marea fabrica FIAT din Torino mi s-a spus ca din cele trei culori de pe pereti – alb, rosu si albastru – sa urmez linia alba, care ma va duce chiar la masina mea. Asa a si fost!
Care erau conditiile la Kayseri?
Orasul este la vreo 300 km de Ankara, in inima Anatoliei, langa un munte inalt de 3.300 de metri. Fotbalistic vorbind, si aici, dar si in alte parti, se juca numai pe zgura orice meci oficial! Doar pe „Inonu” era ceva iarba, in rest, direct pe zgura.
Ce rezultate ati avut?
Mereu am fost pe la jumatatea clasamentului. Si eu, si Constantin – care a jucat doar un an – eram vedetele echipei. Eu am si dat vreo patru goluri, dar problema era alta: Ramadanul! Pai, o luna, coechipierii nostri nu mancau nimic de la cinci dimineata pana la cinci dupa-amiaza, asa ca pe teren abia se mai miscau! Eu le explicam ca nu e bine, ca le trebuie calorii, dar ei – nimic!
Unde v-au cazat?
La inceput intr-un hotel, apoi am stat la bloc. N-aveam televizor, dar ascultam programe la radio. Ca transport, mergeam pe la meciuri cu un autobuz bunicel, care abia se strecura pe strazile din Turcia, pe atunci doar niste „potecute” pe care nu prea incapeau doua masini de-a latul.
Vreo amintire speciala?
Cum sa nu! Sa va spun cum mi-am obtinut carnetul de sofer in Turcia. Am dat examen, cu translator, si am luat din prima punctaj maxim. Dar oficialii lor au spus imediat ca nu se poate ca fotbalistul asta roman sa fie mai bun ca un inginer de-al lor, care luase si el examenul, dar obtinuse cu opt puncte mai putin. Asa ca m-au depunctat pe mine, astfel incat omul lor sa iasa cel mai bun!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE