«Pe Chivu îl trimiteam la cumpărături!»

Libertatea: Cum era Cristi pe vremuri, la Reşiţa?
Vasile Ciocoi: Băiat de treabă, discret, la locul lui. N-a făcut niciodată caz de faptul că regretatul Mircea Chivu, tatăl lui, era antrenor secund la Reşiţa.

Cum era ca fotbalist?
Era plăpând la început, dar avea oase bune, ştia că trebuie să te impui ca să faci treabă în fotbal. A fost foarte ambiţios de mic.

Îl şicanau cumva veteranii echipei?
Ca oricare fotbalist venit de la juniori, mai trebuia să care câteodată echipamentul “bătrânilor”. Când aveam nevoie, îl mai trimiteam şi pe el, dar şi pe alţi “boboci”, la cumpărături în oraş, după o apă minerală sau o sticlă de vin. Nu depăşeam măsura, că eram toţi o familie.

Cât avea Cristi salariul la Reşiţa?
Câteva mii de mărci, dar când a început să prindă echipa i-a mai crescut şi lui venitul.

Într-un meci l-ai lăsat să bată două penalty- uri…
Da, într-o partidă cu totul specială, pe 1 aprilie 1998. Tatăl lui, un om formidabil, tocmai murise cu o seară înainte, după o suferinţă crâncenă. Întâlneam acasă Ceahlăul, el a insistat să intre titular, spunând că vrea să joace pentru părintele lui.

Până la urmă, aţi bătut cu 5-1…
Am făcut spectacol, dar noi oricum nu prea iertam pe nimeni în Valea Domanului. Eu eram atunci golgheter şi tot eu băteam penaltyurile, dar când am avut primul 11 metri, Cristi m-a rugat să-l las pe el să execute. A înscris, dar am mai primit apoi încă un penalty, tot el l-a bătut, numai că a ratat.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE