Pe post de cobai

Situatie ingrata pentru tricolori, in amicalul cu Polonia.Intr-un anotimp in care Mondialul ne-a respins farmecele, testul polonez vine tarziu, ca un medicament expirat si oricum amar. Altadata dictam, acum am ajuns sa luam notite. Altadata eram o echipa adevarata, astazi, la Bydgoszcz, suntem 11 jucatori pe post de pansament.Cand te-ai obisnuit cu fericirea si crezi ca-ti apartine, nu exista drama mai mare decat dimineata in care ai realizat ca mirajul a plecat fara tine, mai departe si mai frumos. Astazi, 17 aprilie 2002, la sase saptamani distanta de Mondial, nationala Romaniei va trai inca o data aceasta senzatie teribila. Ramanem acasa, cu regretele noastre cu tot, incercand sa ne dovedim, inutil, ca am fi avut dreptul la mai mult desi, in cazul de fata, minciuna are picioare scurte si merge doar pana-n Slovenia. Asa ca testul cu Polonia ne prinde in ofsaid evident, din orice perspectiva am privi lucrurile. Stam lamentabil in sectorul efectiv, deplorabil la capitolul afectiv, o combinatie perfecta pentru adversari, dornici sa experimenteze in romana maldarul de scheme cu care vor sa seduca Japonia si Coreea la un loc. Personal, chiar daca suntem un sac peticit si in curs de desirare, cred ca ne vom simti bine in ambalajul celor 90 de minute. Dar nu vreau sa ma gandesc ce vor simti ai nostri baieti in clipa in care, bine tintuiti in fotolii, vor deschide televizorul intr-o dimineata de sfarsit de mai si inceput de Mondial. Cum n-avem ce face, impreuna cu ei si dependenti de satelit, vom traversa agale cea mai lunga luna din istoria echipei nationale.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE