Povestile lui Ilie

Omul care a sarutat primul trofeul Cupei Campionilor Europeni dupa finala din 1986 – 2-0 cu Barça dupa loviturile de departajare – Ilie Barbulescu, si-a adus aminte de acele clipe unice din viata sa. Jucatorul care trebuia sa execute ultima lovitura de pedeapsa, in cazul in care Marcos marca de la punctul cu var, se simte marginalizat si spune ca pentru aceasta performanta unica in istoria fotbalului romanesc  a trebuit sa se certe la cutite cu presedintele de atunci al Stelei, Ion Alexandrescu, pentru a primi o „amarata” de prima.

Libertatea: Ati fost primul stelist care a pus mana pe Cupa Campionilor…
Ilie Barbulescu: In momentul in care Duckadam a aparat si cel de-al patrulea penalty, toti ochii s-au indreptat, normal, spre poarta unde Helmuth sarea in sus de bucurie. Eu m-am repezit la cupa, am sarutat-o si de abia cand am ridicat-o m-au vazut cei ce o pazeau. Mi-au facut imediat semn sa plec de langa trofeu.

Vreo problema, ceva?
Da. Pentru gestul pe care l-am facut, UEFA trebuia sa ma amendeze cu 18.000 de franci elvetieni. Am scapat pentru ca, la cabine, am mers impreuna cu presedintele Ion Alexandrescu si ne-am cerut scuze. Observatorul a fost intelegator, mai ales ca facusem gestul la bucurie, asa ca nu a mai notat nimic in raport si am scapat.

Erati al cincilea pe lista executantilor loviturilor de pedeapsa. V-a fost frica sa nu ratati, daca trebuia sa executati penalty-ul?
Eu bateam in partea dreapta si, de obicei, atat la Steaua, dar si la FC Arges, marcam. Nu mi-a fost frica pentru ca nu aveam nimic de pierdut. Steaua isi indeplinise deja obiectivul, acela de a juca finala CCE.

Dupa 20 de ani ati revenit pe acelasi gazon…
Imi revin in memorie amintiri placute. Bineinteles, am o anumita nostalgie, dar vreau sa spun ca imi pare rau ca, practic, tot ceea ce am facut noi aici s-a uitat atat de usor. Daca nu era meciul Stelei la Sevilla si initiativa unor oameni, nu mai ajungeam noi aici si, implicit, nu se mai scria nimic de noi.

Ce ati facut cu prima?
Care prima? Pai, pentru a lua 300 de dolari, m-am certat la cutite cu Ion Alexandrescu. Noroc ca am fost recompensati cu cate un ARO. Mai cadea cate o planetara si avea motor fabricat la Brasov, dar a fost bun pentru noi.

Ceausescu?
Indiferent ce s-ar spune, am fost primiti de presedintele Romaniei din acel moment. Nu era usor sa ajungi acolo. Ceausescu era informat de tot ceea ce se intampla la echipa. De altfel, urmarise si el meciul la tv. Acum, din pacate, nu ne mai baga nimeni in seama.

Cine castiga “sfertul”, Steaua sau Rapid?
Steaua, normal! Are prima sansa, e un grup mai sudat.

Urmărește-ne pe Google News