Turul oamenilor simpli
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pornit la drum din pacla groasa a scandalul retelei de dopaj sangvin din Spania, Turul Frantei s-a reinventat din mers, cu un entuziasm regasit dupa cei 7 ani de domnie apasatoare ai americanului Lance Armstrong. Asadar, Turul a inceput fara Ivan Basso, Jan Ullrich si Francisco Mancebo, retrasi de echipele lor pentru legaturile cu reteaua doctorului spaniol Fuentes, iar Alexandre Vinokourov nu a putut lua startul din cauza ca echipa sa a fost decimata, cinci din coechipierii sai aflandu-se si ei pe lista rutierilor trisori. Adica un Tur fara corifei. Ca si cum Mondialul din Germania ar fi inceput cu vestea naucitoare ca Zidane, Ronaldinho, Raul si Cannavaro au fost depistati pozitiv si exclusi din competitie. In asteptarea unui erou care sa o salveze, Marea Bucla a stralucit printr-un suspans teribil, alcatuit din slabiciuni si clipe de poveste. Dupa mult timp, rutierii au aratat si s-au comportat ca oamenii normali. Landis, Sastre, Menchov, Pereiro Sio, Rasmussen sau Schleck au avut zile magice, dar si ore de calvar. Au fost si printi, si sclavi, intr-o lume sufocata pana la ei de Supermanii atomici.
In plina vara, la temperaturi de peste 30 de grade Celsius, Mos Craciun nu a rezistat tentatiei de a vedea Marea Bucla de la fata locului. Unii dintre ciclisti chiar au oprit sa vada ce are Mosul in sac. Dar si pentru ei regula e aceeasi: trebuie sa astepte pana la iarna.
In cele trei saptamani ale Turului peste 15 milioane de oameni se aduna la marginea soselelor franceze. Cel mai gratios dintre ei, rupt parca din “Lacul lebedelor”, a tinut sa salute plutonul cu o figura de balet clasic. Incantati de ceea ce au vazut, spectatorii de peste drum aproape ca au ignorat plutonul care a trecut pe langa ei.
O talanga si un uger scos la vedere nu sunt o imagine deplasata, mai ales in Alpi, singurul accesoriu nepotrivit parand sa fie ochelarii de soare. In imaginea de jos, pustii care calaresc poneii cu o indemanare demna de un cowboy au luat, absolut meritat, prim-planul cursei. Poate ca organizatorii ar fi trebuit sa le acorde si lor tricoul galben.
Turul Frantei este o piesa de teatru in aer liber. Aici, plutonul primeste replica unui suporter deghizat in Cyrano de Bergerac, spadasinul si poetul indragostit care trimitea scrisori de dragoste fara sa-si dezvaluie identitatea, complexat de nasul sau urias. Veniti dintr-o lume mai putin romantica, rutierii l-au privit cu coada ochiului, dar i-au dat intalnire la final pentru a ciocni un pahar de sampanie la Paris, pe Champs-Elysees.
Landis a castigat Turul Frantei
Americanul Floyd Landis (Phonak) a redevenit lider dupa contratimpul individual de ieri. Landis, care inaintea etapei avea o intarziere de 30 de secunde fata de purtatorul tricoului galben, Oscar Pereiro Sio (Caisse D′Epargne), a fost mai rapid cu 1′29” decat spaniolul, revenind pe primul loc la general. Inaintea ultimei etape, de azi, Landis e urmat de Pereiro (la 59”) si de germanul Kloden (T-Mobile, la 1′29”), fiind greu de crezut ca poate pierde Turul.
Spaniolul David Canada a fost o alta victima a Turului. In etapa a 14-a, pe o caldura de 42 de grade Celsius, Canada alaturi de germanul Mathias Kessler si de belgianul Rick Verbrugghe, au pierdut controlul bicicletelor intr-o curba si au plonjat peste bara de protectie de la marginea soselei. Incidentul, cauzat de asfaltul topit, i-a provocat lui Canada o fractura de clavicula, lui Verbrugghe una de femur, doar Kessler scapand doar cu cateva zgarieturi.
Erik Dekker a terminat Turul Frantei inca din etapa a 3-a. Olandezul de 36 de ani a incercat sa evite un rutier care incetinise chiar in fata sa, a pus frana, dar a cazut cu fata pe caldaram. Plin de rani si de sange, Dekker a abandonat Turul si s-a retras din ciclism, chiar daca dorea sa mai participe la curse pana la finalul sezonului. Socat de accident, olandezul care a castigat in cariera patru etape in Turul Frantei a prins teama de mersul pe bicicleta si a declarat ca niciodata nu se va mai urca in sa.
