Ultima strigare

Anul trecut, miza lui Lance a fost provocatoare si rezonabila: sa-i depaseasca pe Jacques Anquetil, Eddy Merckx, Bernard Hinault si Miguel Indurain. A reusit, dupa 3 saptamani in care, ca un adevarat patron al Turului, inconjurat de o echipa gata de orice sacrificiu, si-a construit un triumf intimidant si apasator pentru adversari. Cu mana stanga pe ghidon si cu paharul de sampanie in cea dreapta, Lance a marturisit, sub Arcul de Triumf al Parisului, ca succesul sau uimitor sta numai in bucuria de a pedala. Apoi, a lasat in urma sa un val dens de mister. Ajuns la 32 de ani, Armstrong a lasat sa se inteleaga ca a fost ultimul sau Tur si ca si-a gasit, in sfarsit, locul in istoria ciclismului. Dupa 6 luni de suspans discret intretinut, Lance a spulberat indoielile si semnele de intrebare. “Vreau a saptea victorie. Voi lua startul in Tur!”. Emotiile si asteptarea au dat din nou sens lumii pe doua roti. Povestea merge mai departe, tocmai pentru ca trebuie sa aiba un sfarsit. Dupa trei saptamani de transpiratie, chin si zile de gratie, “Marea Bucla” va da verdictul. Ori va propune numele eroului care a incheiat dictatura Armstrong, ori Lance ne va arata, din al noualea cer al ciclismului, 7 degete rasfirate cat un salut de despartire.