Vezi ce s-a întâmplat cu echipele participante în sezonul 1989-1990 din Divizia A!

Campionatul 1989-1990 a fost unul atipic: turul s-a desfăşurat sub regimul comunist, iar returul, venit după izbucnirea Revoluţiei Române, a fost marcat de instaurarea democraţiei. Dintre cele 18 echipe aliniate la startul acelei ediţii a Diviziei A, nu mai puţin de cinci echipe (Inter Sibiu, Corvinul, FC Olt, Jiul Petroşani şi Victoria Bucureşti) s-au desfiinţat, iar o a şasea, Flacăra Moreni, se zbate în hăţişurile ligii a patra. Alte şapte echipe (Petrolul, Farul, FC Bihor, Sportul Studenţesc, FC Argeş, „U” Cluj şi Bacăul) evoluează în Liga II, iar „U” Craiova, Timişoara şi FC Braşov au trecut cu bine peste perioade mai puţin faste ale istoriei lor.

Marile performere ale acestor două decenii scurse sunt Dinamo şi Steaua, cele două mari cluburi bucureştene câştigând împreună 15 titluri de campioană a României. Libertatea vă propune să aflaţi ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani cu echipele participante la primul sezon ulterior Revoluţiei.

1. Dinamo

Deşi, odată cu căderea dictaturii lui Ceauşescu, unii doreau şi desfiinţarea celor două echipe considerate reprezentative ale regimului comunist, Dinamo a continuat să fie una dintre puterile campionatului românesc. După val-vârtejul revoluţionar, când s-a pus problema schimbării denumirii echipei în Unirea Tricolor, „roş-albii”, conduşi de pe bancă de Mircea Lucescu, au ajuns până în semifinala Cupei Cupelor şi au reuşit performanţe notabile în ultimii 19 de ani: şase titluri şi şase Cupe ale României, o Supercupă, de patru ori locul secund în clasament, o dată finalistă a Cupei şi de patru ori a Supercupei.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

2. Steaua

Anul 1989, a fost unul nefast pentru stelişti. După pierderea finalei Cupei Campionilor Europeni în faţa lui AC Milan (0-4), a urmat Revoluţia, şi pierderea sprijinului familiei Ceauşescu. „Militarii” au fost cei care s-au adaptat cel mai repede capitalismului, iar după trei ani de secetă, rezultatele nu au întârziat să apară: 9 titluri (dintre care şase consecutive, între 1992 şi 1998), 4 Cupe şi 5 Supercupe ale României, plus o semifinală de Cupa UEFA (2005-2006).

3. „U” Craiova

Oltenii renasc după 1989, câştigând un titlu (cu Craioveanu, Prunea şi Săndoi în echipă) şi două Cupe ale României, plus alte două clasări pe locul al doilea al clasamentului, dar problemele apar în a doua jumătate a anilor `90, odată cu intrarea echipei pe mâna patronilor George Ilinca, Gigi Neţoiu şi Dinel Staicu, care fie nu au fost capabili să-i mai imprime strălucirea de odinioară, fie au vândut întâi jucătorii şi apoi clubul.  „Ştiinţa” mai reuşeşte o premieră şi retrogradează în liga secundă după 41 de ani consecutivi în primul eşalon, dar, odată cu venirea lui Adrian Mititelu, promovează după un singur an petrecut la „matineu”. 

4. Petrolul

Petrolul promovează în 1989, iar în 1990 termină pe locul 4 şi ajunge în semifinala Cupei, unde pierde la scor în faţa Stelei. Totuşi, ploieştenii participă în Cupa UEFA, unde întâlnesc pe Anderlecht şi pierd ambele manşe. Echipa renunţă la numele de Petrolul, numindu-se un an de zile FC Ploieşti, dar revine la vechea denumire în 1993. Petroliştii câştigă Cupa în 1995, învingând Rapidul în urma loviturilor de la 11 metri, dintre componenţii acelei echipe numărându-se Valeriu Răchită, Ştefan Preda, Daniel Chiriţă sau Octavian Grigore. În 2002, Petrolul retrogradează, iar cea mai bună performanţă este înregistrată în sezonul 2005-2006, când „lupii galbeni” ating semifinalele Cupei României. Acum „găzarii” ocupă locul cinci în Seria 1 a Ligii a II-a şi încă mai speră să se alăture concitadinei Astra în Liga 1.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

5. Politehnica Timişoara

Ca o ironie a sorţii, odată cu Revoluţia, începută la Timişoara, clubul „fanion al Banatului” a intrat în cea mai nefastă perioadă a istoriei sale. Echipa reuşeşte, în 1991, un egal de renume cu Real Madrid, dar lipsa ajutorului financiar la nivel local, duce la retrogradarea din anul 1997, după o lungă agonie. În primăvara anului 2000, Claudio Zambon preia echipa şi începe o adevărată telenovelă, finalizată, în toamna anului 2001, cu mutarea echipei din Timişoara, după certuri cu autorităţile locale, echipa italianului ajungând între timp în liga a patra bucureşteană. AEK Bucureşti, mutată în 2002 în Banat de Toni Doboş şi numită apoi Poli AEK, intrată sub patronajul lui  Marian Iancu în 2004 şi este considerată de fani continuatoarea morală a istoriei clubului. Investiţiile masive au fost încununate cu locul al doilea ocupat la finalul sezonului trecut şi de implicarea în lupta pentru titlul de campioană în acest sezon.

6. Inter Sibiu

Ajutată de fiului lui Nicolae Ceauşescu, Nicu, echipa Sibiului a devenit în perioada comunistă una dintre echipele puternice ale Diviziei A. După 1989, sibienii termină sezonul 1990-1991 pe locul 4 şi câştigă Cupa Balcanică. Urmează un an de coşmar, în care cei mai valoroşi jucători pleacă, iar sponsorii îşi retrag ajutorul, aşa că în 1996 clubul retrogradează, iar în 2000 este desfiinţat.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

7. FCM Braşov

Istoria post-decembristă a braşovenilor este simplă: între 1990 şi 1997, nu au retrogradat, menţinându-se între locurile 9 şi 14. În 1997, „stegarii” cad în liga secundă, de unde promovează în 2000, an în care ocupă locul 13 şi se salvează în ultima clipă de la retrogradare. Următoarele patru sezoane sunt antagonice: un loc trei şi participare în cupa UEFA, unde sunt eliminaţi de Inter Milano, un loc 11, din nou locul 3 şi apoi locul 10. În 2005, echipa de sub Tâmpa retrogradează din nou, dar, în 2008, revine pe prima scenă sub conducerea lui Răzvan Lucescu, ocupând apoi poziţia a 9-a la finalul ediţiei trecute de campionat. 

8. Corvinul Hunedoara

După un loc trei şi participarea în Cupa UEFA (1981-1982) şi „norma hunedoareană” din sezonul 1985-86, cu victorii pe linie în partidele disputate pe teren propriu şi cu un total de 74 de goluri marcate, „corbii” ocupă la finele sezonul 1991-92 locul 18 şi ajung în liga secundă.

Clubul intră în colaps financiar, desfiinţându-se în 2004, iar asociaţia înfiinţată să-i ia locul îşi dă la rândul său duhul în 2008. În vara lui 2009, la iniţiativa lui Mihai Leu şi cu sprijinul lui Mircea Lucescu şi Ioan Andone, s-a înfiinţat FC Hunedoara, care se vrea continuatoarea Corvinului şi care atacă, în acest moment, promovarea în liga a treia.

9. Farul Constanţa

După 1989, performanţele notabile ale „marinarilor” sunt ocuparea unui loc cinci, la finalul stagiunii 2004-2005, finala Cupei României din 2005, pierdută în faţa lui Dinamo (scor 0-1), şi finala Cupei Intertoto, un an mai târziu, cedată de asemenea în faţa franzecilor de la Aj Auxerre (1-4 şi 1-0). Constănţenii au fost mai mult rampa de lansare spre echipe mai puternice a unor fotbalişti precum Stelian Carabaş, Dennis Şerban, Tiberiu Curt, Vasilică Cristocea sau Iulian Apostol.

10. FC Bihor

Echipa retrogradează în Divizia B în 1991, apoi are un periplu de un sezon în liga a treia (1996), pentru ca în 2003, cu Ioan Andone la cârmă, după un baraj de promovare contra Oţelului Galaţi, să mai bifeze o stagiune în Liga 1. Retrogradează din nou la finalul sezonului, dar joacă un nou baraj cu Forex Braşov şi Unirea Urziceni (2006), pe care îl pierde. Acum ocupă locul al 11-lea în Seria 2 a Ligii a II-a.

11. Sportul Studenţesc

Sportul Studenţesc, clubul unde jucaseră  Hagi, Mircea Sandu sau Coraş, retrogradează la finele sezonului 1997-98, fiind aproape de „C” un an mai târziu, catastrofa fiind evitată prin obţinerea unei victorii în ultima etapă a campionatului. În 1999, clubul intră sub patronajul lui Vasile Şiman, care începe reîntinerirea echipei, iar la finalul sezonului 2001-2002 „studenţii” revin în prima ligă.

„Gaşca nebună” retrogradează din nou la finalul sezonului 2002-2003, dar promovează la pas sezonul următor ( 23 victorii, 2 înfrângeri şi 5 egaluri), cu 92 goluri marcate şi doar 15 primite. La finalul ediţiei 2005-2006, bucureştenii ocupă poziţia a  patra şi ratează la mustaţă calificarea în Cupa UEFA, dar sunt retrogradaţi la finalul campionatului, deoarece nu au îndeplinit condiţiile Comisiei de licenţiere a FRF. Acum poziţia secundă în Seria 1 a Ligii a II-a.

12. FC Argeş Piteşti

Piteştenii retrogradează la finalul sezonului 1991-92, dar revin în prima ligă abia în 1994, trei sezoane mai târziu izbutind un onorant loc trei, la 9 puncte de campioana Steaua, dar şi o participare în Cupa UEFA, cu o echipă din care se remarcau Adrian Mutu, Jean Barbu, Sică Bârdeş, Vali Năstase sau Iulian Crivac. „Alb-violeţii” sunt una dintre cele mai constante cluburi din fotbalul românesc din anii `90. Odată cu vânzarea noilor vedete, Neaga, Ciprian Tănasă sau Dani Coman, „vulturii” retrogradează la finalul 2006-2007. Revin în elită, un an mai târziu, şi, deşi în sezonul 2008-2009 piteştenii ocupă locul 10, FC Argeş a luat drumul eşalonului secund, după ce D.N.A.-ul, a descoperit că patronul echipei, Cornel Penescu, a încercat să mituiască mai mulţi arbitri. Acum FC Argeş este clasată pe locul patru în Seria a 2-a a ligii secunde.

13. „U” Cluj

„U” retrogradează în 1991 în Divizia B, dar revine anul următor în prima divizie sub comanda lui Ioan Sdrobiş. În sezonul 1997- 98, după retragerea sponsorului Banca Dacia Felix, „şepcile roşii” termină pe locul 13, dar retrogradează în Liga a II-a sezonul următor, cu 92 de goluri încasate şi doar 19 marcate. Fotbaliştii părăsesc echipa, iar „U” retrogradaează în Divizia C la finalul sezonului 1999-2000.  După un an, Ioan Ovidiu Sabău urcă echipa în Divizia B, pentru ca, în 2007, Adrian Falub să aducă promovarea mult visată. Anul următor clujenii retrogradează, în timp ce rivalii de la CFR Cluj câştigă titlul de campioană. Acum ocupă poziţia a cincea în Seria 2 a Ligii II.

14. Jiul Petroşani

Hunedorenii retrogradează în 1991 şi stau în eşalonul secund cinci ani. Venirea lui Miron Cozma la cârma echipei va menţine doi ani echipa în prima ligă (1996-1998), Jiul devenind o oază de bunăstare, datorită salariilor şi primelor exorbitante. După arestarea  „Luceafărul huilei”, în 1999, urmează unul dintre cele mai jenante perioade din istoria clubului, cu un sezon în care se acumulează doar 10 puncte şi numai trei victorii. Noul patron, Alin Şimota, a asigurat stabilitate clubului, dar promovarea din sezonul 2005-2006 a fost urmată de retrogradarea survenită anul următor. În returul acestei ediţii de campionat, clubul hunedorean s-a desfiinţat din cauza gravelor probleme finaciare.

15. FCM Bacău

Moldovenii joacă finala Cupei României, în sezonul 1990-91, dar  pierd în faţa Craiovei (1-2). Dumitru Sechelariu, preia clubul în toamna anului 1992, dar nu izbuteşte să evite retrogradarea, penitenţa la matineu durând doi ani. În 1995, băcăuanii reintră în prima ligă, unde rezistă până în 2006, sub diverse denumiri (Selena, AS şi FCM),  reuşind o victorie la scor (5-1) în Ghencea, considerată una dintre cele mai mari surprize ale campionatului României). Două locuri  5 (1997 şi 1999), poziţia a 10-a (1998) şi clasarea pe 8 (2000) sunt urmate de retrogradarea după barajul cu Farul (2001), şi cumpărarea locului de prim eşalon de la Baia-Mare, în aceeaşi vară. Locului 6 din sezonul 2001-2002, îi urmează câteva sezoane haotice, iar, după pierderea alegerilor municipale de către Sechelariu, băcăuanii retrogradează în 2006. Bacăul ocupă acum locul 10 în seria a doua a Ligii a II-a, dar a fost aproape de a fi neprogramată la începutul returului.

16. Flacăra Moreni

Dâmboviţenii terminaseră ediţia precedentă de campionat pe locul al patrulea şi întâlniseră, în preliminariile Cupei UEFA, pe FC Porto, în faţa căreia a cedat greu, 1-1 acasă şi 0-2 în deplasare. În primul campionat după Revoluţie, Flacăra retrogradează la mustaţă din Divizia A, la doar un punct distanţă de următoarea clasată, începând să alunece, încet dar sigur, în obscuritate, iar din 2005 evoluează în liga a patra Dâmboviţa.

17. Victoria Bucureşti

Sezonul 1988-1989 fusese unul reuşit pentru „miliţieni”: ocupaseră ultimul loc al podiumului Diviziei A şi trecuseră în Cupa UEFA de Sliema Wanderers, Dynamo Minsk şi Turun Pallosseura, fiind eliminaţi de  Dynamo Dresda în sferturile de finală ale competiţiei. „Dubla” contra Valenciei (1-3 şi 1-1) din sezonul următor, contând pentru aceeaşi competiţie, este cântecul de lebădă al frumoasei, dar hulitei, echipe bucureştene: clubul s-a desfiinţat in ianuarie 1990, iar ultimul preşedinte al asociaţiei sportive, Dumitru Dragomir, a stat şapte luni în arestul poliţiei, fiind acuzat de abuz în serviciu contra intereselor obsteşti.

18. FC Olt Scorniceşti

Clubul din oraşul de baştină a lui Nicolae Ceauşescu a avut poate cel mai mult de suferit de pe urma căderii regimului comunist. Purtată pe braţe de autorităţi prin liga secundă, de unde promovează la finalul sezonului 1978, după o victorie în meciul decisiv cu 18-0 contra Electrodului Slatina, echipa ajunge după numai 3 ani la cea mai bună performanţă din  istorie: locul 4 în Divizia A.

Din clubul înfiinţat ca o odă adusă „celui mai iubit fiu al poporului” şi la care au jucat de-a lungul timpului Balaci, Piţurcă sau Dan Petrescu, s-a ales praful după Revoluţie: în ianuarie 1990 a fost desfiinţat.

Urmărește-ne pe Google News