Vorbeste Mutu!

Ca organizare, nici la Inter nu am vazut asa ceva. La Verona era ca in Divizia A.
Am facut o mie de controale, pentru orice. Cel mai greu a fost cand am dat intr-o seara noua eprubete de sange pentru analize, iar a doua zi am mai dat una. Cand m-am ridicat, eram gata sa lesin. Noroc ca m-au trimis repede la masa, ca nu mancasem nimic toata ziua, si m-am mai intremat.
Aici se fac analize pentru absolut orice. Cand au vrut sa-mi ia proba cateva fire de par pentru a verifica daca ma droghez, n-au avut de unde sa-mi ia de pe piept sau din alta parte, asa ca mi-au luat din cap. Si-acum mai am cateva „gauri” pe la ceafa.
In vestiar avem fiecare cate un caiet in care medicul ne scrie care alimente ne fac bine si care nu. Am aflat ca nu e bine sa mananc carne de porc, pentru ca nu mai pot sa dorm. M-au gasit si cu prea multa cofeina: aveam zece puncte din 12 posibile. Asa ca am lasat-o mai moale si cu cafelele, beam inainte 3-4 pe zi, si cu Cola.
Toate pastilele pe care mi le mai da Pompiliu Popescu (n.r. medicul nationalei) sunt controlate in prealabil de medicul Parmei.
La Parma e un regulament strict. A declarat cineva ca, decat sa fie rezerva aici, mai bine pleaca, dar a luat a doua zi o amenda de 1.000 $. Daca spui ceva rau despre antrenor, platesti 5.000 $.
Brazilianul Adriano a patit-o cel mai rau. A intarziat prima data un minut la antrenament si a trebuit sa plateasca 50 de euro capitanului de echipa, pentru fiecare jucator din lot. A doua oara a intarziat tot un minut si a achitat 100 de euro pentru fiecare dintre noi. A treia oara, Adriano a intarziat doua minute, dar a incasat o amenda de 30.000 de euro! Statea in vestiar si plangea in hohote, nici nu mai voia sa mearga la antrenament. L-am luat eu de-acolo si i-am zis: „Hai, lasa, ca iti taie astia tot contractul si te suspenda”.
Cu banii din amenzi cumparam paste pentru toata echipa, facem un fond din care cheltuim cand vrem sa ne simtim bine.
Ca sa nu facem contracturi musculare, luam cate sase bicarbonate inainte de meci si e OK.
Nakata nu vorbeste deloc cu ziaristii japonezi. Are o presa foarte proasta acolo, asa ca atunci cand ii vede – vin cate o suta la el – isi pune castile, ochelarii negri si ii ignora.

Recomandări

Culise și scenarii privind un candidat comun al partidelor proeuropene pentru prezidențiale

ECHIPA NATIONALA

Unii ma considera oaia neagra a echipei nationale, de parca ceilalti sunt caprioare si eu sunt lupul cel rau!
In tara e diferenta enorma fata de cum sunt privit aici, in Italia. Pai, dupa meciul cu Como, stii ce-a scris Gazzetta dello Sport despre mine? „Un geniu isi poate permite si cate o zi de odihna”. In Romania asa ceva nu s-ar fi scris niciodata, indiferent de cat de bine as fi jucat.
Ma doare cand sunt fluierat de public, dar deja am inceput sa ma obisnuiesc. La Constanta, in meciul cu Grecia, cand am iesit accidentat prin minutul 20, ma si gandeam: „Sa vezi ce-o sa ma huiduiasca lumea acum!”. Dar publicul m-a aplaudat si mi-a scandat numele, ceea ce m-a surprins foarte tare.
La Bucuresti, in schimb, mai au sa arunce cu pietre in mine, ca restul le-am trait pe toate. Nu stiu ce sa zic, dar as vrea ca publicul sa inteleaga ca daca eu sunt fluierat si jocul meu are de suferit, are de suferit in mod direct si jocul echipei. Si asta nu se intampla numai cu mine. Si cei „batrani” joaca mereu cu o mare frica de reactiile suporterilor!
Legat de reactia publicului, cea mai grea perioada a mea la nationala a fost pe vremea lui Hagi. Eram atat de fluierat, incat cred ca daca m-ai fi intrebat atunci daca vreau sa ma retrag, ti-as fi raspuns afirmativ. Acum insa, este o nebunie sa ma gandesc la asa ceva. Am trecut cu bine peste toate.
Daca as putea, as vrea sa vorbesc cu fiecare om in parte care ma fluiera, sa vad ce vrea de la mine, ce are cu mine. Lumea uita repede ca eu joc unde ma pune antrenorul. Si la Dinamo, si la Verona, jucam trei oameni in fata: eu, Vladoiu si Mihalcea – la Dinamo, eu, Camoranesi si Frick -la Verona. E dificil sa schimbi sistemul de la un meci de altul si pentru echipa, dar si pentru jucator.
La Bucuresti, oricum, e mai rau decat la Constanta. Acolo e bine. Pe stelisti ii intelegeam sa ma fluiere cand eram la Dinamo, dar acum ce mai au cu mine? Apropiatii imi tot spun mereu ca in Italia e viitorul meu, ca aici trebuie sa ma concentrez mai bine, dar eu as da orice sa mearga bine nationala si eu sa o ajut atat cat pot.
Presa pune prea multa presiune pe noi, jucatorii. S-a facut atata tam-tam pe marginea meciului cu Bosnia, ca ne-am si speriat de asta. Si ce-a fost pana la urma? Le-am dat scurt un 3-0 si gata. Adriano mi-a zis ca doar la ei, in Brazilia, se mai intampla asa ceva. Dar ei au cinci titluri mondiale!

Recomandări

România a intrat în Schengen terestru, anunță președinția ungară a Consiliului UE

SCRISORI

Dupa Nakata, primesc cele mai multe scrisori, cam 10-12 pe saptamana. Multe sunt din Germania, cred ca de la colectionarii de poze si autografe cu toti fotbalistii. Insa una din patru scrisori inseamna si o propunere de afaceri.
Mi-a scris unul ca are el un pamant si ca ar vrea sa inceapa, impreuna cu mine, o afacere cu gaini, sa le crestem impreuna. Altul mi-a scris din puscarie ca, daca nu-i trimit de urgenta ciorapi, jambiere, tricou si sort cu Verona, se sinucide.
Cea mai tare scrisoare incepea cu „Dragi nepoti” si era trimisa de cineva care se dadea drept ruda foarte apropiata cu noi. La final, dupa povestiri si amintiri, ne ruga sa-i trimitem 15.000 de dolari si ca nu e nici o problema, ca el oricum gireaza cu casa daca n-avem incredere.
Mai imi scriu pustoaice, dar chestii nevinovate, ilustrate cu doi oameni tinandu-se de mana.
Mi-a scris o data un suporter dinamovist, care voia doar o poza cu autograful meu. I-am trimis-o si am primit de la el si confirmarea ca a ajuns cu bine.
De curand, mi-a trimis o scrisoare si un bolnav handicapat din Japonia, care vrea si el o poza cu mine. Am vrut sa i-o trimit imediat, dar adresa era in japoneza, asa ca o sa-l rog pe Nakata sa ma lamureasca ce si cum.

DIVIZIA A

Dupa un start curat, am inteles ca au reinceput deja cu blaturile in Divizia A. Ar trebui sa le fie rusine, macar pentru oamenii aia care incepusera sa vina din nou la stadion. N-o sa ne ridicam niciodata daca nu vom avea respect pentru public. El e cel care conteaza, el e masura.
Sunt tentat sa investesc la FC Arges, dar nu in conditiile in care vor cei de acolo. Oricum, mai discutam.

Urmărește-ne pe Google News