Stațiunea Sinaia de pe Valea Prahovei, locul unde s-a născut și și-a petrecut primii ani din viață Regele Mihai, se pregătea de sărbătoare. După ce Dumnezeu a fost darnic anul acesta și le-a dat oamenilor zăpadă, munții sunt albi, dar sufletele localnicilor și ale turiștilor deopotrivă sunt cernite din cauza marii pierderi suferite. Pentru că, spun oamenii, Dumnezeu îi ia lângă el pe cei mai buni. Amintirea celui mai bun dintre românii cu care am fost contemporani nu se va șterge însă niciodată din sufletele localnicilor.
La Sinaia, la Foișor, la câțiva pași de Castelul Peleș, s-a născut, într-o zi de toamnă, Măria Sa Regele Mihai, personajul cel mai iubit din istoria contemporană a României. Acolo a crescut și acolo îi plăcea să se întoarcă de câte ori avea ocazia. Cu toate acestea, nu a păstrat Castelul Peleș numai pentru el, ci l-a lăsat românilor și nu numai, pentru ca toată lumea să se bucure de frumusețile pe care zidurile castelului le ascund.
La Castelul Peleș, acum muzeu, este tristețe. Castelul este deschis publicului, însă cei care vin să-l viziteze nu o fac, cum se întâmpla până ieri, cu bucuria că văd o pagină din istoria contemporană, ci cu tristețea imensă că intră într-o lume despre care, de ieri, se vorbește, din păcate, la trecut.
Regele nu mai e. Încă de pe drumul spe castel, se simte doliul, se simte durerea cauzată de o pierdere imensă. Zeci de turiști au venit și miercuri, la o zi de la trecerea în neființă a Majestății Sale, să vadă locul unde a copilărit ultimul Rege al României, cel pe care l-a iubit o țară întreagă și care s-a făcut respectat de o lume întreagă prin modestie, umilință și lecțiile pe care le-a dat în înteaga sa viață.
La începutul fiecărui tur, ghizii de la Peleș și turiștii țin un moment de reculegere. Durerea se simte în aer.
Un turist aflat pe Valea Prahovei și venit tocmai de la mare, de la Constanța, a urcat până la Peleș pentru a scrie în cartea de condoleanțe. Știe din istoria adevărată, nu din cea mistificată de comuniști, cât de mare a fost Regele și ce a făcut el pentru noi.
”Suntem atât de mari pentru că Majestatea Sa a fost un model și în același timp suntem atât de mici pentru că modelul acesta a fost ținut departe de noi”, spune constănțeanul Sorin, în glasul căruia se simte durerea.
O turistă din Pitești, venită și ea la Peleș să scrie în cartea de condoleanțe, spune că nu o interesează politica, dar o fascina povestea Regelui. Chiar dacă nu e monarhistă, asta nu o împiedică nicio secundă să-l respecte pe cel ce va rămâne, pentru totdeauna, Regele românilor.
”Acum se pare că se duce totul. Nu am crezut foarte mult în monarhie, dar poveștile ne făceau plăcere”, spune Ani, din Pitești.
Localnicii din Sinaia, mai ales cei care au crescut cu poveștile despre Rege, sau vârstnicii care au avut privilegiul de a-l fi văzut pe Majestatea Sa pe văile munților, pe când era copil,simt pierderea ca pe ceva personal.
Nu va mai fi niciodată la fel, spun oamenii, cu tristețea că poporul acesta, dar mai ales conducătorii lui vremelnici, nu s-au trezit la timp și nu i-au permis Regelui să facă pentru România tot binele pe care ar fi putut să-l facă dacă ar fi fost lăsat.
Au venit la Peleș și străini. Printre ei, Ernest Evert Mangindaan, vicepreședintele Parlamentului indonezian. Oficialul a semnat în cartea deschisă la Peleș.
”Am scris sincerele noastre condoleanțe și sperăm ca poporul român să-și revină foarte repede după această pierdere tragică”, spune oficialul.
Cartea de Condoleanțe de la Peleș este străjuită de portretul Majestății Sale Regele Mihai I și de un buchet de crini albi.
La Sinaia, munții sunt albi, dar sufletele oamenilor sunt cernite. Pentru că nu este vorba doar de moartea unui om, ci de mult mai mult.
”S-a stins un mit… credeam încă. RĂMAS BUN, MAIESTATE”, este unul dintre mesaje.
Cartea de condoleanțe rămâne deschisă alte 39 de zile la Castelul Peleș. Peste o săptămână, Regele Mihai va mai trece pe aici încă o dată, pe ultimul său drum către eternitate. De acum, rămâne doar cea mai frumoasă pagină a istoriei contemporane.