21 de ani in cautarea fiului disparut

O batrana din Calafat si-a petrecut ultimii 21 ani strabatand tara in cautarea fiului disparut. Dupa mai bine de doua decenii de cautari, femeia nu si-a pierdut increderea ca-si va gasi linistea si va afla ce s-a intamplat cu baiatul ei. Tragedia Floarei Caragea a inceput in 1980, cand intr-o zi a fost chemata in Mehedinti, la comandamentul Portului Drobeta-Turnu Severin.
In acea perioada, fiul Floarei, Gheorghe Bojan, lucra ca marinar pe o draga. „Nu-mi vazusem fiul de o saptamana cand am fost chemata de comandant si mi s-a spus ca trebuie sa semnez un proces verbal de predare a echipamentului de marinar al fiului meu. Am intrebat de ce imi cere mie acest lucru si mi s-a raspuns ca baiatul meu lipseste pentru cateva zile. Abia dupa ce m-au convins sa semnez, mi-au aruncat in brate cateva din lucrurile baiatului si mi-au spus ca nu am fost in stare sa-l educ cum trebuie si ca a fugit de pe slep. De aici incolo a inceput calvarul meu”, ne-a povestit cu lacrimi in ochi Floarea Caragea.
Si-a vandut casa si a plecat sa-l caute prin tara.
Dupa ce a incercat in zadar sa afle mai multe despre Gheorghe de la comandamentul portului si de la militia de atunci, Floarea Caragea a ajuns pana la conducerea Partidului Comunist, de unde a primit o hartie de care si acum isi aduce aminte de parca totul s-ar fi intamplat ieri.
„Pe hartie scria atat: „inecat in fluviul Dunarea fara suspiciuni de omor” si era semnata de Ilie Verdet. Cu acest document am fost indrumata sa merg la Navrom Craiova pentru a mi se da un certificat de deces.” Ajunsa insa aici, femeia povesteste ca i s-a luat hartia si a fost trimisa acasa. De atunci, Floarea Caragea a incercat sa afle adevarul despre fiul ei disparut. Si-a vandut casa pentru a face rost de bani si a colindat toata tara. Au trecut de atunci mai bine de 20 de ani si femeia nu a reusit sa descopere daca fiul ei este fugit din tara sau mort.
„In sufletul meu de mama stiu ca daca Gheorghe ar fi fost fugit din tara ar fi gasit o modalitate sa ma anunte. Era un baiat atat de bun incat nu m-ar fi lasat sa-mi fac atatea griji. Ceea ce as vrea insa este ca sa mi se dea si mie un certificat de deces, sa pot sa-i fac si eu pomeni si sa pot sa-i pun o cruce in cimitir, sa am unde sa-l plang”, ne spune suspinand batrana.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE