A trăit trei săptămâni la -45˚ Celsius

Tulit Zsombor are 33 de ani, este din Sf. Gheorghe, iar în ultimii ani a stat mai mult pe munte. Şi nu pe oricare, ci pe cei mai înalţi din lume. Aventura lui a început în urmă cu nouă ani, când şi-a pus în cap să escaladeze cinci dintre cele mai neîndurătoare vârfuri. A început cu Elbrus, din Caucaz, cel mai înalt vârf din Europa. A continuat, apoi, cu McKinley, din Alaska, Aconcagua, din America de Sud, şi Kilimanjaro, din Africa.

Anul trecut, în decembrie, a plecat într-o altă aventură extremă, însoţit de un prieten. De data aceasta, la capătul lumii: în Antarctica. Pentru a ajunge pe vârful Vinston, de 4.893 de metri, Tulit spune că a trebuit să-şi depăşească limitele fizice şi psihice. Trei săptămâni, cât a durat ascensiunea, alpiniştii nu s-au dezbrăcat nici o clipă complet. Purtau în permanenţă direct pe piele un costum foarte subţire şi uşor, care să nu le îngreuneze urcarea, dar care să le menţină o temperatură a corpului destul de ridicată.

Românul şi-a făcut nevoile în pungi de plastic

“Condiţia esenţială era să nu transpirăm deloc, pentru că la temperatura aceea exista riscul să degerăm, dacă eram uzi”, ne-a spus Tulit Zsombor, adăugând că cel mai greu de suportat a fost faptul că nu a putut să se spele aproape o lună. Tulit a avut probleme şi cu timpul. “La un moment dat, nu mai ştiai dacă e zi sau noapte, iar când te trezeai nu realizai cât ai dormit”, povesteşte alpinistul, referindu-se la faptul că întreaga aventură a avut loc în timpul zilei polare, care durează şase luni.

La finalul unei zile de urcat, alpiniştii îşi amenajau tabăra. După ce îşi amplasau cortul, îşi preparau mâncarea. Doar alimente deshidratate, de la diverse feluri de carne până la orez, legume sau fructe, toate au constituit meniul exploratorilor. “La începutul expediţiei puteam să ne alegem meniul în funcţie de preferinţele fiecăruia. La final însă, toate alimentele aveau acelaşi gust şi chiar nu mai conta ce mâncam. Important era să ne ţină de foame”, ne-a spus Tulit.

Bărbatul ne-a explicat o altă problemă cu care s-a confruntat la -45 de grade Celsius: din cauza frigului, gheaţa pusă în cratiţă pe foc nu se transforma în apă, ci se evapora direct. După ce mâncau, cei doi temerari se duceau în cort, să se odihnească. “Noaptea, în cort, se mai «încălzea», adică termometrele arătau, în medie, minus 30 de grade Celsius”, precizează Tulit.

Inedit pentru necunoscători este şi faptul că exploratorii nu au voie să “murdărească” în nici un fel pământul polar. Românii noştri s-au conformat şi au cărat cu ei tot timpul recipiente speciale şi pungi de plastic pentru gunoi, urină şi alte necesităţi fiziologice, primite la începutul expediţiei.

Nările se lipesc şi respiraţia devine chinuitoare

La temperaturi mai joase de minus 30 de grade Celsius, organismul uman nu mai funcţionează normal, iar respiraţia devine chinuitoare. În plus, nările se lipesc la fiecare inspiraţie şi mustaţa sau barba bărbaţilor acumulează zăpadă şi gheaţă. Din această cauză, cei care se află la astfel de temperaturi scăzute trebuie să îşi acopere faţa. La minus 40 de grade Celsius genele se lipesc, îngreunând semnificativ vederea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE