Alegeri Olanda: îngrijorați de costul vieții și de migrație, olandezii votează într-un scrutin strâns, în care discursul politic s-a înăsprit
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Moderații au devenit mai radicali în Olanda, una dintre cele mai bogate țări din UE, înaintea alegerilor legislative anticipate de miercuri, 22 noiembrie, în care trei partide de dreapta și o alianță a stângii luptă pentru supremație, scriu Bloomberg și BBC.
Cuprins:
Au trecut doar doi ani de la ultima rundă de alegeri din Olanda, dar mulți dintre liderii care candidează sunt noi, inclusiv Dilan Yesilgöz, noua șefă a partidului liberal-conservator VVD, al premierului demisionar Mark Rutte, care are șanse să fie și cea ce va conduce țara.
Dintre cele 26 de partide participante, patru au șanse de a conduce un viitor guvern.
Dincolo de VVD, există Noul Contract Social (NSC), un partid centrist format în urmă cu doar trei luni de Pieter Omtzigt, Partidul Libertății (PVV) - gruparea extremistă condusă de Geert Wilders, și PvdA&GL alianță de stânga formată de laburiști și de Verzi, condusă de fostul comisar european Frans Timmermans.
Ceea ce face ca aceste alegeri să fie extrem de imprevizibile este faptul că până la 70% dintre alegători nu s-au decis încă cu cine votează, potrivit sondajelor de săptămâna aceasta, scrie BBC. Și, pentru prima dată în istoria Olandei, este posibil ca niciun partid să nu obțină 30 de locuri în parlamentul de 150 de locuri.
Până la 17 partide ar putea intra în parlament, iar discuțile post-electorale s-ar putea dovedi dificile. Ultima coaliție a avut nevoie de nouă luni pentru a se forma și a durat mai puțin de doi ani.
Fragmentarea scenei politice vine împreună cu o radicalizare a discursului politicienilor, care încearcă să răspundă nemulțumirilor tot mai mari ale cetățenilor dintr-una dintre cele mai bogate țări ale UE, scrie și Bloomberg.
Iar nemulțumirile sunt multe. Este vorba despre creșterea costului de trai, în special cel al locuințelor, de costurile decarbonizării, care au nemulțumit mulți fermieri într-o țară a agriculturii intensive, și de nemulțumirea față de migrația în creștere.
Viitorul guvern ar trebui să ia o decizie în privința aderării României și Bulgariei la Schengen, iar lucrurile nu sunt neapărat încurajatoare pentru București și Sofia. Actualul guvern demisionar a blocat anul trecut extinderea, alături de Austria, iar trei dintre cele patru partide majore, cele de dreapta, au un ton la fel de sceptic, dacă nu unul și mai dur în privința acestei chestiuni.
Singura excepție pare a fi laburistul Timmermans, care în calitate de vicepreședinte al Comisiei UE a declarat că România ar fi trebuit să fie deja în Schengen.
Femeia care ar putea conduce Olanda
Una dintre vedetele campaniei este Dilan Yesilgöz, fiica unor refugiați turci, faimoasă pentru abordarea sa directă și fără menajamente.
A avut o campanie puternică, în calitate de nouă lideră a VVD. Un clip promoțional distribuit pe rețelele sociale a arătat-o într-un antrenament cu campionul de kickboxing la categoria grea Rico Verhoeven.
În calitate de ministră a justiției, a fost considerată o negociatoare dură și o bună comunicatoare.
Ultimul sondaj de opinie din Olanda: câți parlamentari revin fiecărui partid
Sexul ei nu a jucat niciun rol în campania electorală. „Cred că a evitat aceste chestiuni pentru că partidul are o suprareprezentare a votanților de sex masculin în rândul electoratului”, a explicat pentru BBC Sarah de Lange, profesoară de pluralism politic la Universitatea din Amsterdam.
Yesilgöz a promis un suflu nou, în ciuda faptului că partidul său este la putere de mai bine de un deceniu, dar a păstrat în același timp mesajul liberal-conservator care se potrivește bine cu alegătorii olandezi.
Ea a emigrat în Olanda la vârsta de șapte ani, dar în campanie a adoptat o poziție dură în ceea ce privește imigrația, promițând să introducă un sistem de azil pe două niveluri, să anuleze permisele de ședere permanentă și să controleze mai bine toate formele de migrație. Olanda a devenit prea tolerantă, a decretat Yesilgöz.
Spre deosebire de predecesorul său la conducerea VVD, ea nu a exclus posibilitatea de a colabora cu liderul populist anti-imigrație Geert Wilders, al cărui partid a crescut substanțial în sondaje pe ultima sută de metri a campaniei. Dar a subliniat că diferențele dintre partide „sunt enorme”, citând pozițiile acestuia în privința Rusiei, a Islamului și a ieșirii din UE.
Singurul lider de stânga cu șanse la guvernare
Singurul candidat de stânga cu șanse de a conduce guvernul este Frans Timmermans, care a demisionat din funcția de comisar european pentru climă cu scopul de a conduce campania comună a Partidului Laburist și a Partidului Verde.
Un sondaj de opinie îl plasează în postura de favorit pentru rolul de prim-ministru în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani. Dar Timmermans, care a coordonat Pactul verde al UE, a fost nevoit să renunțe la un angajament al partidului de a reduce poluarea cu azot în domeniul agriculturii, după ce a discutat cu tinerii fermieri.
Măsurile dorite de guvernul olandez în această direcție s-au lovit în ultima vreme de protestul ferm al agricultorilor.
Timmermans a promis însă că va crește taxele pentru cei bogați. „Nu este plăcut pentru milionari, dar va face ca Olanda să fie mai echitabilă”, a explicat liderul social-democrat.
Liderul laburist nu are parteneri de coaliție evidenți printre ceilalți trei candidați de pe primul loc, dar nu a exclus colaborarea cu Pieter Omtzigt sau Dilan Yesilgöz.
Extremiști, sceptici, militanți
Geert Wilders mai încearcă încă o dată să se impună în alegeri. El este un veteran al politicii olandeze, după 25 de ani ca deputat, și s-a descurcat bine în dezbaterile televizate aproape zilnice ale liderilor.
Partidul său a cerut de mult timp interzicerea moscheilor, a Coranului și a școlilor islamice. Dar Wilders spune acum că „există în mod evident priorități mai importante” și a vorbit despre amânarea unora dintre politicile sale, sugerând că este dornic să joace un rol în guvern.
Tot la dreapta, deși nu neapărat cea extremă, se situează Pieter Omtzigt, care a ajuns cumva neașteptat la vârful politicii olandeze. Fost membru al creștin-democraților, el se bucură de un val de popularitate, după ce în 2019 a jucat un rol proeminent în dezvăluirea unui scandal privind ajutoarele sociale, care a dus în cele din urmă la căderea celui de-al treilea guvern condus de Rutte.
După acest deznodământ, el a părăsit partidul și a continuat ca independent, înainte de a forma o nouă grupare, Noul Contract Social. Cele două mari teme ale sale - securitatea socio-economică a gospodăriilor și schimbarea culturii de gestionare a politicii - au devenit importante în campanie.
Ar fi un prim-ministru probabil, nu în ultimul rând pentru că chiar el a spus că ar fi „preferabil să rămână în parlament” și să își conducă partidul acolo. Presat în repetate rânduri să spună dacă ar accepta totuși sau nu funcția supremă, el a declarat că ar fi deschis la aceasta dacă cabinetul ar fi format din „miniștri experți”.
Pieter Omtzigt a precizat că nu va merge la guvernare cu liderul populist Geert Wilders, deoarece „ca partid nu poți forma un guvern decât dacă te ții de drepturile fundamentale clasice”.
Caroline van der Plas ar fi trebuit să fie o voce majoră a campaniei. În martie, mișcarea sa populistă de dreapta BBB (Mișcarea Fermierilor-Cetățeni) a obținut o victorie șocantă în alegerile provinciale și a devenit cel mai mare partid din camera superioară a parlamentului olandez.
Popularitatea grupării a scăzut de atunci, dar BBB ar putea face parte din următorul guvern. Principalul lor obiectiv este lupta împotriva unor măsuri prea stricte pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice și impunerea unei cote de refugiați.
Van der Plas a exclus posibilitatea de a fi prim-ministră, deoarece îi este frică să zboare și ar prefera să vorbească cu publicul decât să facă politică la Bruxelles.
Prețurile și migrația îi frământă pe olandezi
Problema locuințelor a fost una dintre principalele teme ale campaniei. Problema a devenit atât de gravă, încât prețul unei locuințe medii a depășit 400.000 de euro, deoarece există de nouă ori mai multe cereri decât apartamente sau case de vânzare.
Locuințele sociale subvenționate de stat sunt la mare căutare, în timp ce chiriile private din marile orașe au explodat. Studenții se chinuie să găsească locuințe, iar la începutul acestui an, peste 100.000 de persoane au semnat o petiție prin care au cerut mai multe locuințe la prețuri accesibile.
Costul vieții este de asemenea o chestiune majoră. Creșterea prețurilor pentru hrană, energie și locuințe a împins 830.000 de persoane sub pragul sărăciei, dar sondajele de opinie sugerează că majoritatea olandezilor, chiar și cei cu venituri medii, se declară îngrijorați de viitor.
Chiar și cei care reușesc să găsească o locuință se confruntă cu facturi de energie la un nivel record.
Toate partidele sunt de acord că există o criză, iar Leonie de Jonge de la Universitatea din Groningen spune că problema „aproape că a devenit depolitizată”. În rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, tema costului vieții este principala chestiune care le influențează votul.
Migrația se află de asemenea în topul îngrijorărilor. Ultimul guvern Rutte s-a prăbușit în iulie din cauza divergențelor privind restricțiile în materie de azil, iar aproape două treimi dintre olandezi doresc o reducere a numărului de solicitanți.
Migrația netă în 2022 a fost de 223.000 de persoane, mai mult decât dublă față de anul precedent și cu un aflux mare de refugiați ucraineni.
O parte din problemă constă în lipsa de cazare. Trei dintre candidații de pe primul loc spun că intenționează să înăsprească regulile de azil, iar Pieter Omtzigt a legat direct drepturile migranților de lipsa de locuințe.
Atitudinea privind migrația ar putea influența și votul viitorului guvern olandez pe tema Schengen, la poarta căruia mai așteaptă încă România și Bulgaria.
Schimbările climatice au jucat și ele un rol important în campanie. Cu zece zile înainte de alegeri, zeci de mii de persoane au mărșăluit la Amsterdam pentru a cere măsuri imediate în ceea ce privește criza climatică. Alianța de stânga a pus această problemă în prim-planul campaniei sale, dar Pieter Omtzigt a sugerat că politica climatică recentă s-a concentrat pe „o elită care își poate permite costurile”.
Andreeacostin1991 22.11.2023, 00:48
Încet încet peste tot conservatorii prin la alegători tot mai mult!
bituca 22.11.2023, 08:04
Oamenii vor o schimbare dar nu cred ca e de bine acest lucru.
mariussorin75 22.11.2023, 10:49
lumea e nemultumita peste tot, exrtremistii castiga astfel teren
chiruleonard 22.11.2023, 18:32
Un articol nu prea intereasnt...