‘Alerg in amintirea iubitei mele’

29 noiembrie 2005. Un microbuz in care se aflau 27 de pasageri se izbeste frontal de un copac aflat pe marginea drumului DN2, in apropiere de Slobozia, judetul Ialomita. In urma impactului 16 dintre ocupanti si-au pierdut viata, practic striviti. Printre morti se afla si Liliana-Raluca Enache, o fata in varsta de doar 18 ani. In amintirea ei, Emilian, iubitul fetei, va incerca sa-si depaseasca limitele si sa alerge o distanta de 50 km, pentru ca Liliana sa nu fie uitata. “As face orice ca sa pot arata cat de mult am iubit-o”.

Mihai-Emilian Mateias, un baiat de 19 ani, traieste de 4 luni o tragedie: pierderea celei pe care o iubeste. “Liliana mea nu mai e…”, sunt cuvinte pe care le rosteste Emilian repetat. Pe masa, o foaie alba sta asezata langa poza fetei. Scrie mare: “Razele Arzatoare Lucesc Unic Ca Argintul”. Baiatul se uita atent si spune cu glasul tremurand: “Am vrut sa dau un aspect cat mai placut numelui ei, Raluca, chiar daca eu ii spuneam mai mult Liliana”.

Emi, cum ii zic prietenii, sta intr-un apartament cu doua camere, intr-un bloc saracacios de la marginea orasului Calarasi. Are trei frati si o sora, iar parintii sunt divortati.

Chiar daca nu asteptau musafiri, casa stralucea de curatenie, iar peretii mancati de igrasie si crapaturile ferestrelor erau cat de cat mascate de tablouri sau abtibilduri. Pe langa treburile casnice pe care le face impreuna cu fratii sai, Emi lucreaza in doua schimburi la un combinat de mezeluri.

„Nimeni nu stie cat de mult am iubit-o”

“Vin acasa, dorm cateva ore, apoi plec iar. Doar eu si mama lucram, pentru ca eu sunt cel mai mare. N-am de ales. Fara cele cateva milioane pe care le iau de la combinat am muri de foame”, explica baiatul.

Incercand sa povesteasca despre iubita lui, tanarului i se ineaca glasul, cu greu reusind sa articuleze cuvintele. Cu lacrimi in ochi, strange poza ei la piept. “Nimeni nu stie cat de mult am iubit-o…”, apoi cade pe ganduri. Dupa cateva momente incepe sa povesteasca: “Familia Enache nu a pierdut-o doar pe Liliana, ci si pe Lucica, sora ei. Erau amandoua in microbuzul ala blestemat. Eu nu stiu ce sa mai fac, Liliana era si este singura fata pe care am iubit-o! Nu exista moment in care sa nu-mi aduc aminte de chipul ei, iar apoi de inmormantarea ei”, spune el, lasand privirea in pamant.

“Liliana statea in comuna Gheorghe Lazar, unde stau si bunicii mei. Acolo ne-am cunoscut. Prima data am vazut-o pe 9 august 2003, iar pe 20 august, acelasi an, am facut cunostinta. Ne-am imprietenit si am inceput sa iesim la plimbare impreuna, sa jucam carti… Iar cand eram plecat ne trimiteam scrisori”, spune baiatul, pierzandu-se in amintiri.

“Ne scriam scrisori… sute”, spune Emi, aratand un dosar plin de plicuri si poze pe care le pastreaza cu sfintenie. Dupa mai multe momente de liniste, timp in care s-a uitat fara sa clipeasca la poza iubitei, o asaza langa pat.

„Voi alerga distanta  Calarasi – Slobozia”

Povestea de dragoste intre Emi si Liliana nu s-a terminat, tanarul are de gand sa infrunte orice greutate pentru ca iubita lui sa nu fie uitata. In memoria ei, Emi, un baiat minion care nu depaseste 55 de kg, va alerga pe 1 septembrie, in ziua in care el implineste 20 de ani, mai bine de 50 de kilometri. “La 8 dimineata, voi merge la Liceul Auto din Calarasi si am sa incerc sa-mi depasesc limitele. Voi alerga distanta dintre Calarasi si Slobozia pentru a-i arata Lilianei ca am iubit-o cu adevarat! Nu am apucat sa-i spun niciodata in fata ce simt pentru ea. Sunt foarte rusinos, dar ea cred ca ma intelegea. Acum poate o sa reusesc sa-i arat. Sunt sigur ca de acolo, din cer, ma vede. Oricum, chiar daca incercarea mea va parea stupida, nu-mi pasa si nu voi renunta. Eu vreau ca lumea sa o tina minte, pentru ca o fata ca ea…” Emi se opreste si isi pune mainile la ochi. Parca ceva in sufletul lui se rupe de fiecare data cand isi aminteste de Liliana. “Stiu ca ea ma va ajuta sa ajung la final. Mi-e frica sa nu dau gres”, mai spune el.

Pe 12 martie 2006, Liliana ar fi implinit 19 ani. Emi nu a putut sa mearga la mormantul ei in acea zi. “Nu am putut sa plec de la serviciu, nu m-au lasat. M-am dus insa cu o zi inainte si i-am pus flori. Mai mult nu stiu ce as mai putea face. Nimeni nu stie cat de mult am tinut la ea”, zice baiatul, cu glasul tremurand. Cand se gandeste la ce va face mai departe, Emi devine confuz. “De multe ori am crezut ca o viata ca asta nu merita traita, dar nu-mi pot lasa familia singura. Liliana a murit… Dar nu si in inima mea”,  incheie el.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE