Am aranjat «să montăm» o urnă de vot într-o cârciumă!

Deşi părea o misiune foarte grea, aceea de “a monta” o urnă de vot într-o cârciumă, ideea noastră s-a dovedit în cele din urmă floare la ureche! Pentru a părea credibili, ne-am dat drept angajaţi ai Biroului Electoratului Central (n.r. - nu instituţia reală, Biroul Electoral Central), asta după ce ne-am oprit în prima cârciumă pe care am întâlnit-o în cale, undeva lângă satul Gruiu din apropierea Capitalei. Discuţia dintre noi şi patronul bodegii a fost extrem de scurtă, iar la propunerea noastră, de a aduce o urnă pentru a fi montată pe terasa lui, administratorul n-a ezitat o clipă. “Şi asta înseamnă că trebuie să închid magazinul?”, a fost prima reacţie a patronului. I-am explicat că trebuie să-l ţină deschis, tocmai aceasta fiind ideea amplasării unei urne, ca sătenii să vină să voteze mâine direct la “botul calului”, la cârciumă, între o bere rece şi-o cinzeacă din prune autentice. Omul a înţeles perfect, apoi am trecut şi la partea financiară! “Cinci milioane e bine? Putem să aducem chiar şi două urne, iar în acest caz vă dăm 10 milioane (1.000 de lei). Avem bani dintr-un fond de rezervă. Şi staţi liniştit că vor fi păzite de un om de la PDL, unul de la USL şi un angajat al nostru”, am venit noi cu oferta greu de refuzat, în timp ce patronul îşi făcea deja calcule, ca un adevărat om de afaceri. Am bătut palma, şi, practic, am reuşit să aranjăm montarea cutiei la om în “curte”. Cu siguranţă, patronul ne-ar fi aşteptat mult şi bine cu urna (şi cu banii), dacă, prin zonă, din întâmplare, nu ar fi trecut secretarul de la primărie, implicat direct în referendum. Acesta i-a dat de înţeles patronului că nu e indicat să facă “afaceri” cu noi...