Ambulanța pentru Monumente resuscitează clădirile istorice aflate în paragină din toată țara. ”Sunt rădăcinile noastre”

Radu împinge cu putere un buștean de stejar și broboanele de sudoare de pe frunte încep să scoată scântei în soarele după-amiezii. E ca la grămada de rugby, sportul lui preferat. Apoi ia o toporișcă și curăță coaja aspră de pe margini. Până apune soarele, din bușteanul neîmblânzit ar trebui să se vadă carnea galbenă a lemnului numai bun de pus la acoperiș.

Student din Franța, venit să muncească la un monument istoric

Radu s-a născut în Franța, dar vară de vară, de mic, a venit în țara părinților lui, ca s-o înțeleagă și așa să se înțeleagă și pe sine.

„Eu sunt student la Facultatea de Drept în Franța și aici vin să fac construcții. E destul de haios”, spune tânărul.

A vrut însă o vacanță altfel și când a văzut că se pune la cale reabilitarea unui monument istoric, le-a scris imediat organizatorilor să vină „să ajute și el țara românească”. Așa a ajuns în satul Șiacu, din comuna Slivilești, Gorj. O comună cu puțin peste 3.000 de locuitori, în care de mult nu s-a mai auzit atâta zarvă. Fierăstraie, topoare, strigăte, râsete.

A trecut mai bine de o săptămână și vestea s-a dus de la un capăt la altul al comunei: la Cula Cioabă Chintescu a venit Ambulanța pentru Monumente. Arhitecți, meșteri și voluntari, mulți dintre ei asemenea lui Radu, care acum țin pentru prima oară în mână un topor.

Recomandări

Ajutat de amantă și de soție, un candidat la primărie a dat foc casei în care dormeau copiii

Pentru restaurarea de monument istoric în Franța n-o să se apeleze niciodată la oameni ca mine, care n-au nicio experiență, dar în fine, aici e șansa mea să vin să fac ce fac alții în Franța, fiind profesioniști.

Radu, voluntar:

Salvezi o clădire și salvezi și un meșteșug

Dacă Franța a știut să-și crească specialiștii, România caută acum să resusciteze meșteșuguri pe care le mai cunosc câțiva oameni, prin proiecte ambițioase, cum este Ambulanța pentru Monumente.

„Cunoștințele, meșteșugurile sunt un patrimoniu care s-ar pierde dacă nu se transmit practic. Are și un scop major didactic această intervenție pentru că mulți dintre voluntari sunt studenți la facultățile de profil la inginerie, arhitectură, istorie și de fapt este o formare profesională pentru ei. Este un fel de școală de vară ambulantă, de aici și numele ambulanței”, explică arhitectul Eugen Vaida, președintele Asociației Monumentum.

Eugen este și inițiatorul în 2016 al proiectului Ambulanța pentru monumente, care astăzi activează aproape în toată țara. Sub forma unei francize, au luat ființă șapte „ambulanțe” regionale coordonate de asociații din zonă. Din 2016, când s-a lansat proiectul, au fost puse în siguranță 35 de monumente din zona rurală din cele 600 în total, aflat în pragul colapsului.

Recomandări

Șefa IȘJ Timiș merge la Curtea Constituțională după ce a fost lăsată fără permis fiindcă a depășit o mașină de Poliție care „încurca circulația”

Ambulanța pentru monumente vine la urgențe, acolo unde cule, biserici, cetăți, construcții cu valoare istorică, de sute de ani, își dădeau ultima suflare.

Capacitatea unui popor de a supraviețui, scrisă în zidurile vechi

Este cazul și Culei Cioabă Chintescu, datată între 1818 și 1825.

„Cula asta îmi exprimă capacitatea poporului și a oamenilor de aici de a supraviețui și de a rezista în vremuri tulburi, pentru că asta reprezintă aceste cule, reacția la niște vremuri extrem de instabile, sunt fortificații. Și arată că dacă avem grijă de ele nu dispar. Și nici oamenii de aici”, spune Dragoș Mihai Nuță, voluntar și el pentru a treia oară pe șantierele Ambulanței.

Studentul de 23 de ani se întoarce către clădirea care își dezvăluie pe la crăpături cărămida roșie, ca niște răni. Se sprijină într-un topor care fiindcă are o coadă cam scurtă îl face să se cocoșeze și îi dă aerul unui bătrân înțelept.

Recomandări

Drapelul României flutură în mijlocul protestului uriaș de la Belgrad: „Ne-am inspirat de la voi!”

E important să păstrăm lucrurile astea pentru că ne definesc, fiindcă sunt rădăcinile noastre, fiindcă descriu ce am fost și ne arată o perspectivă sau o bucată din viitorul pe care putem să-l avem… Dacă le îngrijim. Și mai ales ne arată prezentul, starea lor e starea noastră, în mare parte.

Dragoș Mihai Nuță, voluntar:

”Parcă a înviat satul…”

De departe se aude un cântec metalic și în fața culei se oprește o mașină de înghețată. Toți muncitorii se aliniază să-și ia o pauză de dulce. Azi mai au ca gustare fructe, chec de la o vecină și un coș mare de gogoși, de la soția primarului. Orășenii au devenit repede răsfățații satului.

De altfel, Ambulanța nu vine fără să fie dorită, asta e o altă condiție.

Oamenii din comunitate trebuie să înțeleagă ce comoară au la ei în sat și să își dorească să contribuie. „Chiar ne-a spus nea Mitică, mastercheful nostru, noi așa glumim: știți că mi-au spus niște oameni din sat, uite, au venit, parcă a înviat satul, parcă se aude așa mai multă gălăgie, e altceva!”, spune Carina Tătăranu, președintele Asociației „Inima Olteniei”.

Pentru a lucra lemnul, de exemplu, l-au adus pe meșterul Nicolae Toader, din Albac, Alba. ”Acolo la noi a fost țara lemnului, că acolo la noi e zonă mai de munte, neproductivă. La noi asta meserie a fost de bază, tradiția lemnului. Și acuma țara lemnului s-a cam dus pe apa sâmbetei. Vedeți ce s-a întâmplat cu lemnul, a trecut granița”, spune bărbatul de 69 de ani și râde cu amar. Se întoarce repede la muncă, unde dă clasă la putere celor care au o treime din vârsta sa.

Casele care îi cheamă pe români la rădăcini

Specialiști care să cunoască arta construcției de pe vremuri sunt greu de găsit. ”Pe mine mă contactează zilnic 10-15 persoane care au nevoie de sfaturi minime și nu reușesc să le dau. Noi am creat în cadrul Ordinului Arhitecților din România un grup de lucru care se numește Grupul Rural, unde suntem o sută de arhitecți. Am realizat deja câteva ghiduri de arhitectură pentru toate regiunile țării pentru mediul rural, însă nu putem fi fizic implicați în proiecte pentru că suntem foarte foarte puțini”, spune Eugen Vaida.

Așa că speranța stă la Radu sau Dragoș și la ceilalți voluntari care prind din zbor meșteșugul pe șantierul de reabilitare a culei. Arhitectul îi sfătuiește și pe cei care și-au luat case la țară să învețe ei cum se face, e mai simplu decât să cauți un meșter. Și mulți au făcut-o, orășeni care au învățat pas cu pas cum se pune șindrila sau puțină dulgherie, cât să-și pună pe picioare casele lor tradiționale.

Eugen Vaida întâlnește tot mai mulți orășeni care își iau case tradiționale și vor să le readucă la viață. Tot pentru că îi cheamă rădăcinile se întorc în țară și românii plecați.

Acest patrimoniu face parte dintr-un complex de atracții pentru care se întorc românii în țară, identitatea este doar una dintre ele. Limba contribuie și ea, prietenii sunt aici, familia este aici.

Eugen Vaida, arhitect:

Dar înainte să vină oamenii orașelor să dea un exemplu și să de întoarcă diaspora, oamenii din comunitate trebuie să ducă lucrul bun mai departe.

Cula din Șiacu are un acoperiș nou și zidurile întărite. Dar după ce trece de aceste operații ale Ambulanței, autoritățile locale trebuie să intervină, să acceseze fonduri și să-i dea clădirii viața de altădată.

foto principală: Ambulanța pentru Monumente – Oltenia Vest/Facebook

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro