Apa de baut, raritate la periferia Capitalei

lor le este adusa zilnic cu utilaje grele. De la drumul care duce spre Urziceni nu se vede disperarea si durerea celor din comuna ilfoveana Voluntari. Dar cu fiecare strada care te duce in spate, printre case, intri pe taramul apelor si al malului care au inghitit gospodariile bietilor oameni. Abia atunci realizezi cu adevarat dimensiunea dramei pe care batrani, copii sau oameni in puterea varstei o traiesc de zile bune. Un paienjenis urias de furtune prin care apa e scoasa din case se intinde in toata comuna in care zgomotul motopompelor si al utilajelor aduse de primarie a devenit ceva obisnuit. Fiecare localnic are povestea lui. Fiecare ar vrea sa iti arate cum, nedrept, apa s-a mutat in locul lui in casa pentru care s-a spetit o viata. Tot ce le-a mai ramas acum sinistratilor este sa priveasca deznadajduiti, de la portile puterezite de atata apa, cum gospodariile stau sa cada, macinate perfid de la temelie. La Jilava, oamenii - nedormiti de multe zile - incearca sa-si apere casele de apa de jumatate de metru care balteste pe strazi. Fac diguri din cartoane, tabla si pamant. Nici ei nu au apa de baut. O cumpara de chioscuri, iar pentru spalat cara cu galetile de la vecinii care au avut mai mult noroc. Dar viata merge inainte. Cateva case mai jos ulita rasuna de manele, dintr-un cort de nunta instalat in curte. Nuntasii insa ii numeri pe degete. La Jilava sau Voluntari, oriunde, sinistratii privesc in fiecare secunda spre cer si se roaga ca norii sa nu se mai scuture asupra lor.