Cum a fost un bărbat condamnat la 25 de ani de închisoare, cu ajutorul unei perechi de ochelari de realitate virtuală
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ziya A. a fost condamnat, la sfârșitul lunii februarie, în Franța, la Paris, la 25 de ani de închisoare pentru uciderea soției, care a murit după ce a căzut de la etajul trei al unui imobil din Turcia, în 2019. Culpabilitatea sa a fost demonstrată în special datorită unei reconstituiri 3D a locului crimei, relatează Le Parisien.
Cuprins:
Este pentru prima dată când un juriu parizian asistă la o reconstituire a unei crime prin realitate virtuală. Aceasta a avut loc cu trei ani în urmă, în timpul anchetei, la Tribunalul din Paris. Un scaun, ochelari de realitate virtuală, camere de filmat, un ecran.
Victima a căzut de la etajul 3
Un figurant, echipat cu senzori pe corp, a interpretat rolul Vanessei R., o franțuzoaică de 33 de ani care a murit după ce a căzut de la etajul trei al unui imobil din Balikesir, Turcia, unde se mutase de câteva luni împreună cu soțul și cei trei copii ai lor.
În acea noapte, boilerul nu funcționa, așa că Vanessa a ieșit pe balcon ca să-l repornească. Tot atunci a vrut să schimbe un bec la plafonieră, urcându-se pe un scaun.
Soțul ei, Ziya A., cu opt ani mai în vârstă, a explicat anchetatorilor turci, apoi celor francezi și, în final, juraților de la Curtea cu Juri din Paris, că aceasta s-a urcat pe scaun din proprie inițiativă, fiind încăpățânată.
Un bec, cumpărat chiar în acea zi, a fost găsit intact pe un șezlong de pe balcon. „Nu am împins-o pe Vanessa, o iubeam, era mama copiilor mei”, a repetat bărbatul în fața instanței.
Exclusă ipoteza sinuciderii
Ipoteza sinuciderii a fost exclusă: dacă s-ar fi aruncat, ar fi avut fracturi la membrele inferioare, nu pe lateral. Medicii legiști de la Spitalul La Timone din Marsilia au luat în calcul doar două variante: fie o cădere accidentală, fie intervenția unei alte persoane.
Familia victimei nu are niciun dubiu. „Vanou a murit pentru că voia să își părăsească călăul. Trebuia să se întoarcă în Franța lunea următoare”, a spus, printre lacrimi, mama sa, răvășită de durere, furie și vinovăție.
„Ți-am spus că vreau să mă întorc în Franța, dar, ca de obicei, nu mă asculți. De zece ani mă forțezi să fiu ce vrei tu să fiu… Dacă acum spui că ai înțeles, ajută-mă să plec și să-mi refac viața”, i-a scris Vanessa soțului ei, cu zece zile înainte de tragedie.
„Împreună vom face totul pentru copii. Împreună sau nu. Ei sunt importanți”, a fost răspunsul soțului.
Au mers și la predicatoare
Aflând că soția sa voia să plece, Ziya A. s-a întors imediat din Franța, unde era plecat pe un șantier. Trei zile mai târziu, cei doi au mers la o predicatoare din cadrul muftiatului local, un fel de consilieră familială, care i-a sugerat Vanessei „să îi mai dea o șansă soțului său, pentru că cei mici au nevoie de ambii părinți.” Copiii aveau atunci 3, 6 și 7 ani.
O prietenă îi spusese Vanessei să fie precaută în timpul despărțirii de soțul ei. În trecut, Vanessa pierduse legătura cu familia și prietenii, captivă într-un climat de violență și umilințe.
Apoi, reluase contactul și trimisese fotografii cu vânătăile sale, precum și două înregistrări audio. Aceste probe nu fuseseră analizate de procurorul turc atunci când a concluzionat că a fost un accident.
Înregistrări cu amenințările soțului
În una dintre înregistrări, făcută cu opt luni înainte de moartea femeii, se aude vocea furioasă a lui Ziya: „Ești o proastă”, „Care e soluția? Să te prind și să te arunc pe fereastră? Spune ceva! Vorbește!”, „Crezi că te vei trezi dacă aterizezi de la etajul trei?”.
Se aude apoi un „aoleu” și, în fundal, gânguritul unui copil. Întrebat în instanță despre acele cuvinte, Ziya a spus: „Eram furios, am vorbit la nervi. Nu a fost cu intenție”.
Bărbatul a fost descris ca un „deținut exemplar” care face terapie psihologică în închisoare. Povestește despre Vanessa ca despre iubirea vieții sale. Se cunoscuseră într-un club de noapte, ea era chelneriță la un bar din Draguignan, iar el trăia din muncă la negru, după un accident suferit pe un șantier. Vanessa a rămas însărcinată, s-au mutat împreună și au construit o casă într-un sat din Var.
În timp, Vanessa a renunțat la hainele scurte, la distracție și la prieteni. S-a convertit la islam, a început să poarte văl integral și nu mai avea telefon. Într-o zi, mama sa a încercat să o vadă, dar Ziya a împins-o și i-a cerut să plece. „Mi-a spus să nu fac nimic, pentru că altfel va fi și mai rău pentru ea și pentru noi”, a mărturisit mama Vanessei.
A recunoscut că și-a lovit soția
Ziya a recunoscut în fața instanței că și-a lovit soția de mai multe ori: „Patru palme și câteva ciupituri de obraz”, dar a negat că ar fi fost violent. „Am fost un partener rău”, a spus el.
Fostele sale soții au depus mărturie împotriva lui. Prima a povestit cum a fost legată de un calorifer și amenințată cu un cuțit. A doua a spus: „Era clar că, mai devreme sau mai târziu, va ucide pe cineva”.
Apărarea lui Ziya a susținut că trecutul său nu reprezintă o dovadă clară că a ucis-o pe Vanessa. Totuși, realitatea virtuală a fost decisivă în proces. Avocații au urcat pe scaun, în timpul reconstituirii, pentru a testa ipoteza accidentului.
Un expert legist de la Institutul Medico-Legal din Strasbourg a concluzionat că Vanessa nu avea cum să cadă accidental, pentru că trupul ei a fost găsit la 4,30 metri de fațadă, ceea ce indică faptul că a fost împinsă.
Condamnat la 25 de ani de închisoare
Jurații nu au avut nevoie de mult timp pentru a lua o decizie. În mai puțin de patru ore, l-au condamnat pe Ziya A. la 25 de ani de închisoare pentru uciderea soției sale, cu interdicție de a contacta familia victimei și obligativitatea unui program de reabilitare.
Părinții, sora și fratele Vanessei s-au îmbrățișat în lacrimi, convinși că li s-a făcut dreptate. Copiii, acum în vârstă de 8, 11 și 12 ani, trăiesc în Franța, la un unchi patern. Li s-a spus mereu că tatăl lor este nevinovat.
În timpul procesului, au trimis desene și mesaje în care au spus că le este dor de el. Cu toate acestea, tatăl lor și-a pierdut drepturile părintești. Ziya A. a avut zece zile pentru a face apel. Nu a făcut-o.
