Acela care se autodefineşte “şef al statului”, deşi constituţional n-are această prerogativă, “şef” e doar la Administraţia Prezidenţială, ne ia de proşti. În plină campanie de refacere a unei popularităţi prăbuşite, după ce şi-a ostilizat toate grupurile social-profesionale, de la profesori la pensionari şi de la şomeri la magistraţi, Traian Băsescu aleargă acum de la un modest pod de pontoane, inaugurat ca o inegalabilă construcţie, la Galaţi, unde trage subtil pe turta sa ideile şi eforturile altora. Apoi, devine personaj principal miercuri la Radio şi joi seara la TVR.
Aici, cu ton bine controlat, se pricepe, a susţinut că a stat o săptămână după zidurile solide ale Cotrocenilor, când în Moldova se înecau oameni, iar pereţii cădeau, deoarece a avut de... studiat Codurile de procedură penală şi civilă, înainte de a le promulga. Ca Napoleon, cu al său Cod, în 1804, în Franţa, Băse se vede ca o cariatidă a Dreptului românesc.
Mai lipsea să auzim şi un hăhăit inconfundabil. Din interviul de la TVR, reţine atenţia înverşunarea, aproape ura, cu care Băsescu îi indică pe pensionari drept cancer şi cauză principală a dezastrului financiar al ţării, cerând vehement să fie impozitate de-a valma toate pensiile. Omite că pensiile peste 1.000 de lei sunt deja impozitate.
Mai ignoră că la Curtea Constituţională s-a refuzat de principiu amputarea pensiilor, nu s-a sugerat scăderea lor fiscală cu 16%. Apoi preşedintele, lăsând-o mai moale cu vituperarea Parlamentului, şi-a ales ca ţintă Guvernul, care “nu l-a ascultat”. De fapt, îl vizează pe Boc şi vechea gardă, vrându-i înlocuiţi de altă echipă. Desigur, tot “a sa”.