Șepcile și pălăriile se murdăresc mai repede decât pare. Banda din interior absoarbe transpirația, iar praful și tot felul de urme se pot vedea pe partea exterioară. Problema este că la spălat cozorocul se poate deforma, calota se poate strânge, iar unele materiale nu suportă să fie înmuiate în apă. Totuși, cu puțină atenție, cele mai multe șepci pot fi curățate acasă, fără să-și piardă forma. Află, așadar, cum poți curăța o șapcă sau o pălărie acasă.
Cuprins:
O șapcă pare un accesoriu simplu, însă este alcătuită din mai multe materiale care pot reacționa în mod diferit la apă. Partea textilă poate fi din bumbac, poliester, lână sau un amestec de fibre, iar cozorocul poate conține plastic ori carton presat. În interior se află banda care vine în contact cu fruntea, iar emblemele, broderiile și aplicațiile pot avea propriile cerințe de îngrijire.
Primul lucru pe care trebuie să-l verifici este eticheta. Dacă producătorul recomandă să cureți numai zonele murdare, șapca nu trebuie scufundată în apă. Dacă eticheta permite spălarea manuală, poți curăța întreaga piesă, folosind apă rece sau călduță. Mașina de spălat se folosește numai atunci când instrucțiunile o permit în mod clar.
Privește apoi cozorocul. Șepcile moderne au, de obicei, o întăritură din plastic, care suportă mai bine contactul cu apa. Modelele vechi, șepcile de colecție și unele produse ieftine pot avea carton în interior. Odată udat, cartonul se înmoaie, se ondulează și nu mai revine întotdeauna la forma inițială. Dacă nu știi din ce este făcut cozorocul, mai bine nu o bagi în apă.
Pentru cele mai multe șepci textile sunt suficiente câteva lucruri pe care probabil le ai deja în casă:
Detergentul trebuie să se dizolve ușor și să nu conțină înălbitor. Evită cantitățile mari, deoarece spuma pătrunsă în material va fi greu de clătit. Pentru o chiuvetă cu apă sunt suficiente câteva picături sau cel mult o linguriță, în funcție de concentrația produsului.
Nu folosi perii tari, bureți abrazivi sau apă foarte fierbinte. Acestea pot scămoșa materialul, pot afecta broderia și pot schimba forma șepcii.
Dacă eticheta permite spălarea manuală, iar cozorocul are o întăritură care suportă apa, șapca poate fi curățată într-un lighean sau în chiuvetă.
Umple vasul cu apă rece sau călduță și adaugă puțin detergent. Amestecă până când detergentul se dizolvă în apă, apoi introdu șapca. Nu o îndoi și nu apăsa cozorocul.
Las-o la înmuiat aproximativ 10 minute. În acest timp, insistă asupra benzii interioare și a zonelor în care s-a adunat transpirație. Folosește o periuță moale sau o lavetă și lucrează cu mișcări ușoare. La broderii, tamponează în loc să freci.
După curățare, schimbă apa și clătește șapca până când nu mai rămâne detergent. Ține-o cu grijă, fără să o răsucești. Pentru a îndepărta surplusul de apă, așaz-o pe un prosop și apasă ușor cu alt prosop deasupra.
Cât timp materialul este încă umed, îndreaptă calota cu mâna și așază cozorocul în forma dorită. Lasă șapca să se usuce natural, sprijinită pe un bol întors, pe un prosop rulat sau pe un suport rotunjit.
Unii producători recomandă spălarea manuală cu apă rece și detergent blând tocmai pentru a proteja forma și cozorocul. Uscarea se face la aer, departe de surse puternice de căldură.
Curățarea locală este potrivită pentru șepcile rigide, modelele cu cozoroc din carton, piesele din lână și cele cu embleme lipite. Metoda este utilă și atunci când numai banda interioară este murdară.
Dizolvă câteva picături de detergent într-un bol cu apă rece. Înmoaie o lavetă albă, apoi stoarce-o foarte bine. Materialul trebuie umezit, nu îmbibat.
Începe cu partea exterioară. Tamponează petele și șterge ușor praful, lucrând de la marginile petei spre centru. Dacă este nevoie, folosește o periuță moale, fără să insiști prea mult în același loc.
Îndoaie ușor banda interioară spre exterior și curăț-o cu laveta. Acolo se acumulează cea mai mare parte a transpirației și a produselor pentru păr. După ce ai folosit detergentul, treci peste zonă cu o altă lavetă, umezită numai cu apă.
Șterge surplusul de umezeală cu un prosop și lasă șapca la uscat în forma ei firească. Dacă are partea frontală întărită, nu o apăsa și nu o așeza cu fața în jos.
Petele de transpirație apar cel mai des pe banda interioară și la marginea din față a șepcii. Pe culorile închise pot rămâne dungi albicioase de la sărurile din transpirație, iar pe materialele deschise pot apărea zone gălbui.
Curăță pata cât mai repede după ce ai observat-o. Cu cât rămâne mai mult în material, cu atât este mai greu de îndepărtat complet. Începe cu o soluție slabă din apă rece și detergent lichid. Aplic-o cu o lavetă sau cu o periuță moale și las-o să acționeze câteva minute.
Tamponează apoi cu o lavetă umedă și curată. Repetă dacă este nevoie, fără să îmbibi cozorocul. Frecarea puternică poate lăsa o zonă mai deschisă decât restul șepcii, mai ales pe bumbacul închis la culoare.
Pentru șepcile albe, se poate folosi un înălbitor pe bază de oxigen numai dacă eticheta permite. Produsul se testează întâi într-o zonă ascunsă și se aplică diluat, conform instrucțiunilor. Clorul poate îngălbeni unele fibre, poate slăbi materialul și poate modifica nuanța broderiilor, de aceea nu este o alegere bună pentru majoritatea șepcilor.
Spălarea regulată a benzii interioare împiedică fixarea petelor și impregnarea mirosului de transpirație. Producătorii de pălării și șepci lavabile recomandă curățarea înainte ca urmele să devină persistente.
Dacă șapca nu este foarte murdară, dar a prins miros, începe prin a o aerisi. Așaz-o într-un loc uscat și bine ventilat, ferit de soarele puternic.
Banda interioară poate fi ștearsă cu o lavetă înmuiată într-o soluție de apă și detergent. După curățare, îndepărtează detergentul cu o lavetă umedă și lasă banda ridicată până se usucă.
Pentru mirosurile ușoare, poți presăra puțin bicarbonat în interiorul șepcii și îl poți lăsa câteva ore. Scutură apoi foarte bine și îndepărtează resturile cu o perie moale. Bicarbonatul trebuie să rămână uscat.
Parfumul pulverizat direct pe șapcă nu curăță banda și nu îndepărtează sursa mirosului. În plus, alcoolul și substanțele parfumate pot păta țesătura.
Unele șepci sport, pălării textile moi și modele pentru drumeție pot fi spălate la mașină. Acest lucru este valabil numai dacă apare pe etichetă. Există produse din bumbac sau fibre sintetice pentru care producătorul recomandă un program delicat, cu apă rece, urmat de uscare la aer.
Dacă spălarea la mașină este permisă, închide sistemul de reglare de la spate și pune șapca într-un săculeț pentru rufe. Alege programul delicat, o centrifugare redusă și un detergent fără înălbitor. Spal-o împreună cu haine ușoare, nu cu blugi, prosoape groase sau articole cu fermoare metalice.
Scoate șapca imediat după terminarea programului, netezește materialul și redă-i forma înainte de uscare. Nu o lăsa mototolită în cuvă.
Faptul că o șapcă a rezistat o dată în mașină nu înseamnă că metoda este potrivită pentru toate modelele.
Uscarea este la fel de importantă ca spălarea. O șapcă poate ieși curată din apă și totuși să se deformeze dacă este stoarsă, atârnată sau pusă pe calorifer.
După clătire, nu răsuci materialul ca s-o storci. Pune șapca între două prosoape și apasă ușor pentru a îndepărta apa. Modelează apoi calota cu mâna.
Așaz-o pe un obiect rotunjit care nu întinde materialul: fie un bol, un recipient curat, o minge potrivită ca dimensiune sau un prosop rulat. Suportul trebuie să umple calota fără să forțeze cusăturile.
Cozorocul se netezește cu mâinile. Dacă a fost curbat din fabrică, păstrează-i curbura.
Lasă șapca să se usuce într-o cameră aerisită, ferită de calorifer, uscător de păr și soare puternic. Căldura poate strânge bumbacul, deforma plasticul și reactiva adezivii folosiți la aplicații.
Descoperă și: Îţi cade părul dacă porţi pălării, şepci sau căciuli?
O pălărie din fetru nu se spală prin scufundare în apă. Apa, frecarea și căldura pot modifica forma, pot strânge materialul și pot lăsa urme greu de îndepărtat.
Începe cu o perie specială pentru pălării sau cu o perie foarte moale. Periază ușor, urmând aceeași direcție de jur împrejurul pălăriei. Astfel îndepărtezi praful și ridici uniform suprafața fină a fetrului.
Urmele mici pot fi tamponate cu o lavetă abia umezită. Pentru o pată de grăsime pe fetru deschis la culoare, se poate presăra puțin amidon de porumb sau talc. Pulberea se lasă să absoarbă grăsimea, apoi se îndepărtează cu peria.
Dacă pălăria s-a udat în ploaie, scutură picăturile și las-o să se usuce singură. Nu o pune pe calorifer și nu folosi uscătorul de păr. Căldura poate strânge banda interioară și poate deforma fetrul.
Pălăriile de paie nu trebuie ținute în apă. Fibrele se pot înmuia, crăpa sau deforma, iar împletitura își poate pierde rigiditatea și forma.
Îndepărtează praful cu o perie foarte moale sau cu o lavetă uscată. Pentru murdăria rămasă, folosește o lavetă umezită cu apă și puțin săpun delicat. Stoarce-o bine și șterge suprafața fără să îmbibi paiele.
Lucrează pe porțiuni mici și încearcă mai întâi într-un loc ascuns. Unele pălării prezentate drept ”de paie” sunt fabricate din hârtie răsucită sau din fibre tratate, care pot reacționa diferit la apă.
Lasă pălăria să se usuce la temperatura camerei, într-o poziție care protejează borul.
Pielea naturală nu se curăță cu apă și detergent pentru rufe. Praful se șterge cu o lavetă moale, iar pentru pete se folosește un produs destinat tipului respectiv de piele.
O pălărie din piele netedă poate avea nevoie, din când în când, de o cremă sau de un balsam care împiedică uscarea materialului. Produsul se testează într-o zonă ascunsă, deoarece poate închide culoarea.
Pielea întoarsă se curăță cu o perie specială, după ce pata s-a uscat. Apa poate lăsa margini vizibile și poate lipi fibrele. Pentru pete de grăsime, cerneală sau pentru o pălărie valoroasă, este mai sigur să apelezi la o curățătorie care lucrează cu piele.
Dacă pălăria se udă, tamponează apa cu un prosop și las-o să se usuce lent. Nu o așeza lângă o sursă de căldură, deoarece pielea se poate întări și contracta.
Emblemele brodate rezistă, de obicei, mai bine decât cele lipite, dar și ele pot fi deteriorate prin frecare. Curăță-le prin tamponare, cu o periuță foarte moale sau cu o lavetă.
Aplicațiile din piele, cauciuc, paiete sau material imprimat nu trebuie înmuiate fără să verifici eticheta. Adezivul se poate desprinde, iar suprafața decorativă poate crăpa.
Nu călca șapca și nu pune fierul de călcat peste emblemă. Dacă materialul s-a șifonat, îndreaptă-l cât este umed și lasă-l să se usuce pe un suport.