Beneficiile sportului în parc: „Ești mai mobil, mai atletic, e mai fun. Plus că e gratis”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La începutul pandemiei, ieșitul din casă a fost redus drastic. Așa a devenit 2020 anul mersului pe jos. Tot mai mulți oameni au început să găsească libertatea, fizică și mentală, în turele scurte din parc sau din jurul blocului. Alții au început un program de exerciții fizice acasă. Dar în România, chiar și după ridicarea restricțiilor și deschiderea sălilor de fitness, sportul nu este printre preferințele celor mai mulți, arată datele oficiale. În ce locuri poți face sport afară, gratuit, în București?
Cuprins:
- Alexander, 45 de ani: „Vreau să slăbesc”
- Nuți, 58 de ani: „Ești în mijlocul naturii”
- Maria, 74 de ani: „În Londra era literă de lege”
- Tudor, 23 de ani: „Lipsește o bară de tracțiuni”
- Luminița, 50 de ani: „Sportul ăsta nu costă”
- Virgina, 54 de ani: „Îmi place, toate sunt bune”
- Mihai, 72 de ani: „La stațiune le duc dorul”
Doar 11,6% dintre români fac sport, arată datele INS din primăvară. Într-un top european al celor mai sportive țări, primele trei locuri sunt ocupate de finlandezi, danezi și austrieci, conform Eurostat din 2019. România ocupă un loc în subsolul acestui top.
În ceea ce privește oferta de a face sport în natură, Bucureştiul se află sub limita de spaţiu verde setată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Practic, capitala e orașul european cu cea mai mică suprafață de spații verzi pe cap de locuitor, arată Ziarul Financiar.
Pe lângă toate acestea, se adaugă și motivele care țin de banii de care românii dispun pentru a-i investi în activități fizice, abonamente la sală sau bazin. La nivel european, statul român e din nou la coadă în privința cheltuielilor pentru recreere și sport. Doar 30 de euro sunt alocați anual pe cap de locuitor.
În acest context, Libertatea a mers în mai multe parcuri din București, să vadă cine sunt cei care ies din casă și fac exerciții în aer liber, în locurile special amenajate. „E gratis”, „îmbin utilul cu plăcutul”, „e multă verdeață”, spun oamenii întâlniți aici.
Aparatele din parcurile Capitalei au instrucțiunile de folosire, precum și o serie de recomandări: persoanele cu probleme cardiace, cei care suferă de hipertensiune arterială sau au dizabilități locomotorii sunt sfătuiți să le folosească doar cu avizul medicului. În plus, accesul copiilor cu vârste mai mici de 13 ani este interzis. Pe unele dintre aparate, apar și alte mesaje, scrise cu graffiti.
În Herăstrău e hărmălaie. Biciclete, trotinete, cărucioare. Fiecare seară pare o zi de vacanță. Locul în care sunt amplasate câteva aparate pentru sport e lângă cel de joacă pentru copii. Aici, câțiva părinți și bunici fac mișcare cu ochii la cei mici.
Alexander, 45 de ani: „Vreau să slăbesc”
„E prima dată când mă urc pe un astfel de aparat”, spune Alexander, un tip robust, îmbrăcat sport. Stăm de vorbă în timp ce trage de mânerele metalice, colorate, ale unui stepper. Vrea să slăbească și a început cu ajutorul unei aplicații pe telefon, care îi monitorizează stilul alimentar. A reușit astfel să dea jos 13 kilograme în 3 luni.
În ultimul timp s-a gândit să îmbine folosirea aplicației cu mișcarea, așa că își propune ca atunci când vine cu soția și fetița lor în parc, să petreacă câteva zeci de minute și la aparate. Asta, pe lângă cele trei zile pe săptămână în care iese la alergat.
Nuți, 58 de ani: „Ești în mijlocul naturii”
Un aparat mai încolo, o doamnă îmbrăcată lejer și cu o pereche de balerini în picioare, spune că și-a propus să vină de două ori pe săptămână în parc. „Stăm departe, în Popești-Leordeni, e o tristețe pe acolo”, spune doamna Nuți. În stânga ei, pe aparat e o doză de bere abandonată de cineva. Oftează. O deranjează când oamenii vin „și-și bat joc de lucrurile bune”.
Deși parcul din Brâncoveanu i-ar fi mai aproape de casă, preferă să vină în Herăstrău, pentru că „e multă verdeață, alt aer”.
Nu are un program anume la aparate, folosește cam două la fiecare ieșire, prin rotație. Spune că simte „efectele pozitive, la mușchi, încheieturi”.
Sub 5% dintre români merg la săli de fitness, faţă de 44%, media UE.
„E una să te duci la sală, alta să stai în aer liber și să folosești și aparatele. Poți să auzi copiii, să se joace și ei, să faci și tu ceva pentru tine. Și ești în mijlocul naturii”.
Maria, 74 de ani: „În Londra era literă de lege”
Maria, o doamnă cochetă, îmbrăcată cu o rochie colorată și o pereche de platforme în picioare vine din Militari în Cișmigiu cu autobuzul. E o rutină pe care o exersează în fiecare seară. Nu a găsit alt parc mai aproape care să-i placă. Drumul cu autobuzul e plimbarea dinaintea orei de sport, iar împreună sunt ceea ce o țin afară din casă. În ultimii ani, de când a rămas văduvă, nu se obișnuiește „cu gândul” că acum trăiește fără cel cu care și-a împărțit zeci de ani viața. Timpul ei de activitate fizică în parc durează fix o oră.
În tinerețe, a locuit o perioadă în Londra, unde ieșea la alergat „atunci mi-am făcut obicei. Acolo era literă de lege, toată lumea ieșea”, spune ea.
<strong>Șase din zece români nu fac sport deloc</strong>
Despre cele zece aparate de aici spune că „mai trebuie renovate”. Chiar și așa, își fac treaba pentru ea. De obicei, le ia pe toate la rând și petrece câteva minute la fiecare.
Tudor, 23 de ani: „Lipsește o bară de tracțiuni”
Tudor a început să facă sport în mod constant de la 18 ani, pentru că „eram complexat”. Este la locul cu aparate din Parcul Kiseleff, dar nu vine mereu aici. Încearcă să iasă în parc de trei ori pe săptămână și urmează un plan de antrenament pe care și l-a pus la punct de-a lungul timpului.
Ce-i lipsește e o bară de tracțiuni. Dar are și un kit personal, cu care completează aparatele din parc. Poartă în ghiozdan niște inele de gimnastică pe care și le agață aproape de zona cu aparate.
Preferă parcul în detrimentul unei săli de fitness, pentru că „ești mai mobil, mai atletic, e mai fun. Plus că e gratis”.
A început să se antreneze afară, după ce a văzut un video pe YouTube în care niște tineri făceau asta într-un parc din New York. De obicei, Tudor petrece între 45 de minute și o oră jumate la aparatele din parc.
<strong>La nivel european, numărul bărbaților care practică sport este aproape dublu față de cel al femeilor.</strong>
Luminița, 50 de ani: „Sportul ăsta nu costă”
Înapoi în Herăstrău, Luminița, o femeie minionă, care zâmbește continuu, e când cu ochii la nepoții ei, când la mânerele aparatului de care trage.
E venită cu copiii și nepoții, iar căruciorul celui mai mic membru al familiei stă lângă ea. De obicei iese la mișcare în Tineretului, unde și locuiește. Alocă o oră, cam de două ori pe săptămână, și consideră că îmbină „utilul cu plăcutul”. Asta pentru că antrenamentul ei începe de când iese pe ușă. „Am pretenția să merg pe jos, nu iau autobuzul. Sunt cam două stații”.
Luminița spune că pentru a beneficia de un program ca la carte, e nevoie de niște noțiuni de sport și să știi un pic de anatomie. Altfel, beneficiile sunt vizibile pentru oricine practică sport: bună dispoziție, circulație mai bună, mobilitate.
Cum ai grijă de corpul tău, așa te răsplătește și el.Luminița, 50 de ani:
Simte deja răsplata - nu-și mai pierde suflul atât de repede și, în plus, s-a împrietenit din nou cu articulațiile ei. Când nu iese din casă, mai face exerciții, seara, pe dușumea.
Luminița are o teorie: „dacă stai prea mult în casă, te vezi urât”. Iar ieșitul devine o oglindă în care te vezi mai bine, capeți încredere în tine, spune ea.
De aceea, și-ar dori să vadă reclame la televizor și în direcția asta, care să promoveze ieșitul la sport în parc, nu doar reclame la medicamente sau să-ți cumperi diverse aparate.
Virgina, 54 de ani: „Îmi place, toate sunt bune”
Virgina a revenit în țară acum două luni, după o perioadă petrecută în Italia. Acasă are o bandă de alergat, pe care încearcă să meargă cam 5 km pe zi. Spune că are mai multe probleme de sănătate și folosește aparatele din parc „pentru circulația sângelui, pentru sănătate, pentru minte”.
Nepotul de 8 ani cu care iese în parc este cel care dictează programul. Ieșirile lor și implicit programul ei de exerciții durează până când el se plictisește.
Nu merge mereu în același parc, dar în majoritatea a găsit și o zonă pentru exerciții. „Unde văd aparate, hop și eu”. Dar unele sunt peste puterile ei. „Le încerc, la care pot, fac. Îmi place la bicicletă, la cele pentru brațe”, explică Virginia.
Mihai, 72 de ani: „La stațiune le duc dorul”
În Cișmigiu, Mihai, un pensionar înalt și atletic, îmbină exercițiile pe care le face la aparate cu poziții din yoga. Spune că iese să facă mișcare de vreo 10 ani. Încearcă asta zi de zi. „Am început într-un august, aveam o durere de spate”, spune el și se întoarce cu spatele, unde-și trasează cu degetele o inimă, chiar între omoplați. Zona durerii de atunci, care l-a adus în parc și i-a trecut câteva luni mai târziu.
Face pauză de la acest obicei doar când pleacă în stațiune, la Olănești sau Herculane. „Atunci le duc dorul”, zâmbește el.
Are un program de exerciții: începe cu câte cinci serii la fiecare aparat și adaugă în fiecare zi câte o nouă serie până ajunge la câte opt serii. Petrece în parc între o oră și o oră jumate. E mândru de condiția lui fizică, își ridică de câteva ori pantalonii, să arate ce gambă puternică are.
Iarna a învățat să vină pregătit cu șervețele și mănuși, să curețe singur zăpada de pe aparatele pe care vrea să le folosească.
Mihai nu vine doar în Cișmigiu. Și-a făcut o hartă personală cu parcurile în care găsește aparatele de care are nevoie ca să-și țină corpul activ: Tineretului, Herăstrău, Operă, Moghioroș (Parcul Drumul Taberei - n.r.). Puteți găsi aici o listă cu 11 parcuri din București, dotate cu aparate de fitness.
