Zvonurile despre „blestemul mumiei” au început să circule, acum 103 ani, când arheologii au descoperit mormântul lui Tutankhamon

Descoperirea care a schimbat istoria Egiptului Antic

Echipa condusă de arheologul britanic Howard Carter, formată în mare parte din muncitori egipteni, a lucrat zile în șir pentru a curăța scara de piatră. Carter nota în jurnalul său, pe 5 noiembrie:

„Aici, în fața noastră, erau suficiente dovezi care să arate că era într-adevăr o intrare într-un mormânt și, conform peceților, după toate aparențele exterioare, că era intact”.

Ușa sigilată și misterul din spatele ei

După săpături febrile, arheologii au ajuns la o mică ușă acoperită cu tencuială, purtând sigiliul Necropolei Regale, cu zeul Anubis reprezentat deasupra dușmanilor învinși. 

Molozul care bloca intrarea sugera că mormântul fusese închis deliberat, pentru a-l proteja de jefuitori.

Pe 24 noiembrie 1922, Carter și echipa sa au descoperit cartușul cu numele lui Tutankhamon, dar nu erau încă siguri cine era îngropat acolo. A doua zi, au spart o mică gaură în ușă și au privit înăuntru la lumina lumânării.

„A trecut ceva timp înainte să se poată vedea, aerul fierbinte care ieșea făcea ca lumânarea să pâlpâie, dar de îndată ce ochii s-au obișnuit cu licărirea luminii, interiorul camerei se contura treptat în fața ochilor, cu amestecul său straniu și minunat de obiecte extraordinare și frumoase îngrămădite unele peste altele”, nota Carter în jurnalul său.

Comorile ascunse ale faraonului adolescent

Pe 25 noiembrie, au deschis prima ușă a mormântului. A doua zi, au găsit o a doua ușă și au tăiat o mică gaură înăuntru pentru a vedea ce se afla dincolo de ea.

Niciun oficial egiptean nu a avut voie să vadă mormântul, dar Carter îi adusese cu el pe Lordul Carnarvon, care finanțase săpăturile mormântului; pe Lady Evelyn Herbert, fiica lui Carnarvon; și pe Arthur Callender, un inginer implicat în săpături. Toți așteptau cu nerăbdare să vadă ce se afla înăuntru.

Mormântul s-a dovedit a fi singurul mormânt de faraon nejefuit descoperit în epoca modernă.

Probabil cel mai ccunoscut faraon, Tutankhamon a murit în adolescență.

Printre artefactele descoperite s-au numărat celebra mască mortuară din aur masiv, cântărind 10 kilograme, jocuri de societate, paturi și un manechin folosit, probabil, pentru a proba hainele în viața de apoi.

Tutankhamon fusese înmormântat în trei sicrie cuibărite unul în altul, două din lemn aurit și unul din aur masiv, iar trupul său fusese îmbibat în uleiuri înainte de mumificare.

Nașterea mitului „blestemului mumiei”

La scurt timp după deschiderea mormântului, Lord Carnarvon, finanțatorul expediției, a murit în urma unei infecții provocate de o înțepătură de țânțar. Evenimentul, urmat de alte coincidențe, a alimentat ideea unui „blestem al mumiei” care lovește pe oricine tulbură odihna faraonului.

În 1923, revista Pearsons publica povestea „Mormântul păsării”, care relata moartea canarului lui Carter, găsit în gura unei cobre. Presa internațională a amplificat mitul, transformând descoperirea într-o legendă cu accente supranaturale.

Zvonurile și coincidențele i-au făcut mult timp pe oameni să creadă că oricine deschidea mormântul unui faraon s-ar confrunta cu o moarte prematură sau nenaturală.

Totuși, un studiu realizat în 2002 a arătat că cei 25 de occidentali care au participat la deschiderea mormântului lui Tutankhamon au trăit, în medie, la fel de mult ca restul populației din acea perioadă, infirmând existența unui „blestem”.

Descoperirea mormântului lui Tutankhamon rămâne una dintre cele mai mari realizări arheologice din istorie. Dincolo de mituri și superstiții, ea a oferit lumii o privire autentică asupra vieții, artei și spiritualității Egiptului antic, o civilizație care continuă să fascineze și după mai bine de trei milenii.

O sută de ani după descoperire, mormântul lui Tutankhamon, vechi de 3.300 de ani, riscă să se prăbușească.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE