Caderea Bastiliei

De apreciat ideea presedintelui Basescu de a permite contribuabililor ca barem o data pe an sa se plimbe in aerul curat al imensului parc de la Cotroceni, cel mai bine ingrijit din oras. Aproape ca te gandesti ce impiedica liberul acces permanent, cu exceptia unei zone restranse, de securitate. Ceea ce a deturnat insa placerea unei plimbari de duminica a fost inversunarea gazdei de a-i da un fistichiu sens politic. Promitand ca va deschide portile o data pe an, la 19 mai, Traian Basescu a insistat ca astfel poporul roman va aniversa infrangerea Parlamentului, in 2007, la referendumul privind demiterea sa. O chestiune, totusi, personala devine in viziunea domniei sale una nationala si trebuie trecuta cu rosu in calendar. Ca un fel de ‘cadere a Bastiliei’ la francezi, cand natiunea a doborat autocratia si a deschis calea democratiei, 14 iulie devenind apoi Ziua Frantei.

Putina seriozitate n-ar strica. In 2007 a fost o derulare de proceduri constitutionale. Dl Basescu nu-si poate insusi optiunile poporului – deci ale intregului -, participarea la referendum fiind extrem de scazuta si doar o parte din votanti sustinandu-l. Ma numar printre cei care, la vremea respectiva, am sustinut ca referendumul va fi un esec, ca e inoportun. Dar ca presedintele, dupa un an, sa afirme ca a fost o mobilizare generala contra Parlamentului e o exagerare. As spune ca perpetua vituperare ranchiunoasa a unui corp legiuitor totusi ales e prea mult, chiar nedemocratic si in nici un caz nu serveste reconcilierii institutionale, cooperarii in folosul poporului atat de invocat. Ma intreb daca si viitorul parlament, ales uninominal, se va bucura de acelasi tratament prezidential. Nici o institutie – cu atat mai mult o singura persoana – nu e detinatorul pietrei filosofale si cu atat mai putin depozitarul valorilor natiunii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE