Calul omorât de Valentin Ceauşescu a ajuns hrană pentru lei! | Serial Libertatea
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În vara lui 1967, Valentin Ceauşescu era student la Imperial College, din Londra, unde studia fizica, şi venise acasă în vacanţă. Plecat cu treabă la Oradea, Valentin se întorcea pe 11 iunie la Bucureşti, via Cluj. În Tileagd, la 25 de kilometri de Oradea, s-a angajat în depăşirea unei căruţe care-l ţinea în loc. A accelerat, când din sensul opus, de după o curbă, a apărut un camion în calea sa. Pentru a evita impactul, Valentin a dat să reintre pe sensul său, dar a lovit partea din spate a unei căruţe. În urma impactului, atelajul a căzut într-o râpă, iar calul s-a rănit grav la picioare. Cei doi bătrâni care erau în căruţă s-au ales doar cu câteva zgârieturi şi cu o sperietură de moarte.
În 1967, Ioan Fabian era primar în Tileagd. Astăzi, la 44 de ani de la acel eveniment, fostul edil îşi reaminteşte cu precizie clipele tensionate care au urmat teribilului eveniment. “A fost zarvă mare. Eram în Primărie, la şosea, şi am văzut zeci de oameni care umpluseră drumul. M-am dus să văd ce se întâmplă. Am văzut o maşină străină, verde metalizat, iar lângă ea doi băieţi tineri, cu plete. I-am recunoscut imediat, unul era Valentin Ceauşescu, fiul preşedintelui Ceauşescu, celălalt era Jean Maurer, băiatul primului ministru Gheorghe Maurer. Vă spun sincer, m-am gândit că am dat de belea cu ştabii ăştia. Miliţianul care venise la locul accidentului şi observase că şoferul maşinii străine era vinovat s-a scăpat pe el când l-a văzut de Valentin”, ne spune Fabian.
Miliţia a muşamalizat imediat cazul
“Au fost duşi peste drum, că era dispensar, dar nu a fost nevoie de îngrijiri medicale. Nu păţiseră nimic. Valentin şi-a aprins o ţigară şi a întrebat de un telefon. A vorbit şi, în vreo jumătate de oră, a apărut Victor Bolojan, primul secretar, cel mai tare om din judeţ. Apoi am aflat că Valentin i-a ordonat trei lucruri: să-i aducă o maşină, ca să-şi continue drumul, să-i ducă autoturismul lui la reparat şi ca Miliţia, care venise la faţa locului, să nu consemneze accidentul, ca să nu afle părinţii săi. Bolojan s-a executat imediat. I-a dat un şofer şi maşina sa de serviciu, un Mercedes, iar Miliţia şi Securitatea au primit ordin clar să nu răsufle nimic”. Astăzi, fostul primar Fabian îşi mai aminteşte că Valentin a dispărut repede din Tileagd, cam după o oră de la accident, că bătrânii din căruţă au fost mulţumiţi că au scăpat teferi şi că sărmanul cal, împuşcat pentru că îşi fracturase picioarele, a fost dat ca hrană pentru leii de la Grădina Zoologică din Oradea.
Reparată cu piese de la Viena
În anul 2001, cotidianul “Clujeanul” a dezvăluit că maşina pe care o conducea Valentin în momentul accidentului era un Triumph Spitfire, de două locuri, un autoturism englezesc decapotabil, care costa 700 de lire sterline (1.700 de dolari, la valoarea din 1967). Un Triumph Spitfire fabricat în acea perioadă prindea o viteză maximă de 154 de kilometri la oră. Maşina, care după impactul cu căruţa îşi pierduse aripa din faţă, a fost trimisă la garajul partidului, de la Cluj-Napoca. Pentru că piesa respectivă nu se găsea în România, Mihai Sferlea, şeful garajului auto, s-a dus să o achiziţioneze din Austria: “A trebuit să merg până la Viena să aduc o aripă nouă pe faţă”.
Citeşte mâine în Libertatea povestea ultimului interviu acordat de dictator
