Au primit o lovitură grea. Ce soluții au debitorii cu credite în franci elvețieni și cât costă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Debitorii au trei variante: darea în plată, proces cu banca sau negocierea amiabilă. După ce au sperat că vor fi salvați de Curtea Constituțională, debitorii care au credite în franci elvețieni au primit o lovitură grea, iar acum trebuind să găsească soluții noi pentru a nu-și pierde casele, mașinile sau alte bucuri achiziționate prin împrumuturi.
Acum cele două opțiuni principale pe care le mai au aceștia sunt procedura dării în plata sau să acţioneze banca în instanţa pentru constatarea impreviziunii şi readaptarea prestaţiilor, a obligaţiilor de plata. A treia soluția, deși nu prea se aplică în România, este cea a negocierii amiabile.
„Prima varianta, se adresează celor care îndeplinesc condiţiile impuse de Legea dării în plata (sunt consumatori, valoarea creditului a fost de sub 250.000 de euro la data acordării, creditul este garantat cu un imobil având destinaţia de locuinţă). În cadrul acestei proceduri românii au posibilitatea să solicite readaptarea contractului sau chiar să negocieze direct cu creditorul”, ne-a declarat avocatul Alexandra Burada.
Avantajul acestei proceduri este acela că începând cu data notificării se suspendă plăţile, pentru că hotărârea judecătorească va fi obligatorie pentru creditor dar și pentru că procedura nu este supusă taxei de timbru.
„Ce este foarte important este că, în lumina Deciziei Curţii Constituţionale, darea în plata ca soluţie va fi dispusă numai în situaţia în care împrumtatul nu mai are posibilitatea de a plăti, nici măcar o rată readaptată. Pentru mine este evident că soluţia preferată de instanţe va fi aceea a readaptării iar oamenii trebuie să fie atenţi la ceea ce cer”, a mai spus avocatul.
Soluția a doua, mai scumpă
Pentru cei care nu se încadrează în condiţiile Legii dării în plata expuse mai sus, există varianta solicitării readaptării contractului direct în instanţa (credite negarantate, leasing, credite garantate cu terenuri, etc).
„Această procedură presupune o taxa de timbru, de la plata căreia împrumutaţii pot fi scutiţi sau poate fi reeşalonată. Inclusiv cei care au pierdut definitiv dosare pe îngheţare de curs pot solicita acum constatarea impreviziunii în oricare din cele două proceduri de mai sus. Anterior, îi sfătuiesc pe toţi cei care doresc să apeleze la aceste acţiuni, să solicite negocierea contractului amiabil şi să păstreze dovada acestei negocieri”, afirmă Burada.
Negocierea contractului
Debitorii pot apela inclusiv la procedura Centrului Alternativ de Soluţionare a Litigiilor Bancare (CSALB), procedura pe care o pot accesa în mod gratuit şi în care aceştia pot fi reprezentaţi de o asociaţie de consumatori.
În ceea ce priveşte dosarele având ca obiect constatarea clauzei de „risc valutar” ca abuzivă, în temeiul Legii 193/2000 dosare cunoscute ca acţiuni de „îngheţare curs”, încă se mai aşteaptă cimentarea acestei soluţii din partea CJUE.
Costurile soluțiilor de mai sus
Costurile unei proceduri de dare în plata se pot ajunge între 3.000 și 5.000 de lei în funcție de complexitatea cazului, costuri ce acoperă reprezentarea de către avocat și cheltuielile pe tot parcursul acțiunii în instanță, a cărei durată este estimată la cel puțin 1 an.
Taxa de timbru pentru constatarea impreviziunii pe cale separată se calculează în funcție de avantajul patrimonial urmărit, la valoare. Spre exemplu pentru un contract în valoare de 100.000 de CHF al cărei readaptare se solicită, taxa de timbru poate ajunge cel mult la suma de 2.105 lei plus 2% din ce depășește 50.000 de lei.
