Piesa de teatru “Sold Out”, cu care Gianina Cărbunariu a impresionat spectatorii germani, a readus în atenţia opiniei publice problema vânzării etnicilor germani de către Nicolae Ceauşescu, în perioada 1968-1989. Un adevărat comerţ cu oameni, din care fostul dictator ar fi obţinut un miliard de mărci.
Negocieri la hotel
De curând, ziarul german Sieben-buergische Zeitung, sub semnătura lui Ernst Meinhardt, a publicat un interviu cu cel care a fost, în toată acea perioadă, negociatorul guvernului federal german cu autorităţile române, dr. Heinz Günter Husch. Conform acestuia, înţelegerea cu partea română a însemnat, practic, plătirea unei sume de bani, în funcţie de pregătirea şi de vârsta fiecărui etnic german, în schimbul acordării acestuia, de către România, a paşaportului şi a dreptului de a părăsi ţara, pentru a se stabili în RFG.
Prima rundă de negocieri a avut loc între 9 şi 12 februarie 1968, în Bucureşti, la Hotel Ambasador, numărul celor vânduţi ajungând, în peste două decenii, la aproape o mie de oameni. Cea mai lungă rundă de negocieri a durat 11 ore pentru o singură persoană! Deşi Husch n-a dorit să avanseze vreo sumă referitoare la totalul banilor încasaţi de regimul ceauşist pentru aceste tranzacţii, autorul articolului, în urma studierii altor documente, a estimat câştigul României la un miliard de mărci germane. Pe de altă parte, în cartea lui de memorii “Ochii fericiţi”, fostul ambasador al RFG în România, între anii 1971-1976, Erwin Wickert, oferă detalii despre sumele care se plăteau pentru etnicii germani.
Astfel, pentru un caz normal se achitau 1.800 de mărci; pentru un tehnician sau un muncitor calificat – 2.900 de mărci; pentru un student – 5.500 de mărci; pentru un student în ultimul an de facultate – 7.000 de mărci; pentru absolvent de facultate – 11.000 de mărci. Bărbaţii şi femeile cu vârsta peste 62 de ani, respectiv 60 de ani, intrau sub incidenţa primei categorii, cea mai ieftină.
Un milion de mărci pentru grupuri
Din alte documente rezultă că, în anul 1983, se plătea deja o sumă fixă, de 7.800 de mărci, pentru ca, în august 1989, aceasta să ajungă la 8.950 de mărci de persoană, indiferent de statutul, de pregătirea sau de vârsta acesteia. De asemenea, se făceau plăţi de câte un milion de mărci, în cazul în care partea română permitea unui număr mai mare de etnici germani să emigreze, faţă de plafoanele stabilite în acordurile negociate.
La o medie de 5.000 de mărci pentru o persoană şi un număr de aproximativ 200.000 de etnici germani răscumpăraţi astfel din România de către RFG, rezultă o sumă identică celei estimate de ziaristul german, de un miliard de mărci. Atât Husch, cât şi Wickert susţin că plata, care se efectua din fonduri speciale ale statului german, nu se făcea niciodată în România, sumele fiind depuse în bănci elveţiene.
Scriitoarea Herta Müller, «cumpărată» cu 8.000 de mărci
Născută la Niţchidorf, judeţul Timiş, în anul 1953, laureata Premiului Nobel pentru Literatură de anul trecut, Herta Müller, a trecut şi ea prin odiseea răscumpărării de către statul german. Scriitoarea a emigrat în 1987 în RFG, împreună cu soţul ei, Richard Wagner. Conform declaraţiilor din presă ale lui Radu Tinu, fost colonel de securitate, aflat în structura de conducere a Securităţii judeţului Timiş la acea vreme, pentru Herta Müller suma plătită părţii române a fost de 8.000 de mărci.
Pastorul Wurmbrand «a costat» 10.000 $
Pastorul Richard Wurmbrand (foto), situat pe locul 5 în Topul “Cei mai mari români”, realizat în 2006 de TVR, a îndurat, din cauza activităţilor sale creştine, 14 ani de temniţă grea la Doftana, Rahova, Jilava şi Târgu Ocna, până în anul 1964. În cartea lui Radu Ioanid “Răscumpărarea evreilor”, se menţionează faptul că, în 1964, pastorul Stuart Hariis, conducătorul Misiunii Creştine Europene, a plătit suma de 10.000 de dolari serviciilor române secrete pentru a permite emigrarea lui Wurmbrand în SUA. Acesta s-a stabilit în America, decedând în anul 2001, la 92 de ani.
Evreii i-au adus 113.000.000 $
Un alt negoţ cu oameni, de pe urma căruia Ceauşescu a adunat sume uriaşe, a fost vânzarea etnicilor evrei către statul Israel. Conform estimărilor, în perioada 1968-1989, Ceauşescu a vândut peste 40.000 de evrei.
Operaţiunea începuse încă de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, când peste 100.000 de evrei fuseseră trimişi în Israel, prin mijlocirea lui Henry Jacober, un comerciant evreu cu reşedinţa în Anglia, la Londra.
Operaţiunea a fost ulterior preluată de serviciile secrete israeliene. Interesant e că, la început, “plata” pentru aceştia a constat, parţial, şi în crearea de mari şi moderne ferme de păsări, porci şi curcani în România, pe banii statului israelian, foarte generos în aceste situaţii, după cum afirmă şi Radu Ioanid în cartea sa, “Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel”.
Banii, depuşi în conturi speciale
Tot Ioanid susţine, în aceeaşi carte, referitor la sumele de bani plătite către statul român, că, în conformitate cu declaraţiile unui fost diplomat israelian de rang înalt, între 1968 şi 1989 “Ceauşescu a vândut e-xact 40.577 de evrei, pentru 112.498.800 de dolari, la un preţ de 2.500, apoi de 3.300 de dolari de persoană”. Banii se depuneau în conturi speciale, con-trolate direct de Ceauşescu, de întreaga operaţiune ocupându- se o unitate ultrasecretă din cadrul Centrului de Informaţii Externe (fosta DIE), UM 0107AVS.
Citeşte şi: Aici voia Ceauşescu să-şi mute reşedinţa!
Nicolae Ceauşescu tânjea să se plimbe cu tramvaiul
Ceauşescu urma să fie mumificat ca Lenin
Scriitorul Titus Popovici: „Ceauşescu a fost fetiţa lui Gheorghiu-Dej”
Vezi care e prezența la vot la alegerile parlamentare 2024 și ce candidați sunt pe listele partidelor!