Cele mai emoționante mesaje ale Regelui Mihai către poporul său: ”Viața mea a fost o lungă și loială așteptare”

1989, 31 decembrie, Radio Europa Liberă – ”Aceşti conducători falimentari se tem să fie izgoniţi de la putere de îndată ce aţi avea ceva de spus. Sforţările neîntrerupte ale celor două supraputeri mondiale spre a-şi ameliora relaţiile nu vor putea dăinui decât dacă URSS slobozeşte încătuşarea naţiunilor colonizate şi cotropite ale Europei răsăritene. O asemenea eliberare ar duce la o mai bună înţelegere între aceste naţii şi Uniunea Sovietică şi ar fi, totodată, o contribuţie majoră la pacea şi prosperitatea lumii întregi. Deci, se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii noştri, să ducem lupta paşnică, dar dârză, împotriva silniciei. Mereu cu gândul la voi, prizonieri ai mizeriei, şi la voi, luptători mereu prigoniţi, vă urez în acest ajun de An Nou, împreună cu Regina Ana, Principesa Margareta şi întreaga Familie Regală: La mulţi ani mai buni, cu sănătate, fericire şi noroc!”

1997, 30 decembrie, discurs în fața guvernului și parlamentului – Nu suntem cerșetori. Vrem să fim în Alianță și în Uniunea Europeană pentru că suntem de părere că ele ar fi incomplete fără România. Suntem gata să contribuim mai mult ca alte state la împlinirea acestor instituții. Supraviețuirea lor este în interesul nostru. Fără NATO și Uniunea Europeană continentul poate aluneca spre noi sfere de influență, iar România ar fi una din primele țări care ar avea de suferit. Avem încredere în promisiuni, dar așteptăm mișcări concrete în această direcție, și le așteptăm (…) În acest spirit, vreau să vă spun că doresc ca prima mea fiică, Margareta, să succeadă în toate drepturile și prerogativele mele când Atotputernicul va decide că mi-a sosit clipa. (…) Sunt sigur că Margareta va fi înconjurată cu afecțiune și încredere, în același fel în care au fost înconjurate Reginele Elisabeta, Maria și Elena, cu aceeași afecțiune și speranță cu care a fost înconjurată alături de mine, Regina Ana.

2004, 26 ianuarie, discurs adresat societății civile – ”Mulți dintre voi s-au întrebat de ce am acceptat, în ultimii trei ani, să particip la unele evenimente la care prezența mea ar fi fost de neconceput, în anii dinainte. Aș vrea să vă împărtășesc un principiu de la care nu m-am abătut niciodată: A ierta nu înseamnă a uita. De la bun început am înțeles să fiu Rege pentru absolut toți românii, și pentru cei aflați în pribegie, și pentru cei mulți de acasă. Niciodată, nici măcar în clipele cele mai contradictorii de după decembrie 1989, eu nu mi-am îngăduit să divizez, în sufletul meu, românii, nici după trecutul lor, nici după faptele lor. Am judecat, am încercat să îndrept lucrurile, uneori i-am criticat aspru, dar nu i-am împărțit niciodată pe categorii. (…) Ceea ce eu, familia mea și țara au pierdut în anii comunismului nu este măsurabil. Nu se poate, deci, pune problema ca eu să primesc avantaje materiale de la nimeni. Ceea ce a fost furat este incomensurabil: în termeni materiali, morali și de demnitate națională”.

2008, 5 iunie, întoarcerea la Castelul Peleș – ”Valoarea regalității stă, de 142 de ani încoace, deasupra alternativelor politice sau a sistemelor de guvernare. Ea garantează mândria, identitatea, continuitatea și tradițiile. Castelul Peleș este un simbol al independenței și puterii țării noastre. Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea și dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României”.

2011, 25 octombrie, discurs în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului – ”Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri”.

2014, 8 noiembrie, aniversarea a 25 de ani de la căderea comunismului – Viața mea a fost o lungă și loială așteptare. Așteptare ca Europa să-și revină în fire, așteptare ca România să se reîntoarcă la ea însăși. Răbdarea poate fi, uneori, o armă împotriva destinului istoric. Așteptarea și credința. Iubirea și simțul datoriei.

2015, 8 noiembrie, mesaj de ziua onomastică – ”Un lucru pe care l-am învățat în tinerețe a fost că prietenii te pot dezamăgi mai mult decât dușmanii. Alt lucru învățat atunci a fost că în momentele cruciale rămâi singur. (…) Democrația și libertățile nu sunt câștigate pentru totdeauna. Nicio izbândă nu este eternă. Omul își câștigă în fiecare zi dreptul de a avea un “mâine”. Țara își redobândește, cu fiecare generație, privilegiul de a continua să existe. A avea legi bune este un lucru însemnat. A-i face pe oameni să le respecte este încă mai valoros. Dar fundamental este ca oamenii să creadă în ele. România prezentului nu a ajuns încă acolo”.

2015, 24 decembrie, mesaj de Crăciun – ”Familia noastră, precum a fiecăruia dintre voi, are parte de bucurii, dar și de dezamăgiri și de griji. Exemplul de iubire și credință al Familiei Mântuitorului se așază frumos alături de viața noastră de zi cu zi. Multe sunt diferite față de acum două mii de ani, dar multe au rămas la fel, în lumea oamenilor”.