Chestiunea tiganeasca

Dupa 1990, o falsa pudoare si temeri tembele s-au pus de-a curmezisul abordarii lucide a chestiunii etniei rrome. Ba ca nu vom fi primiti in Consiliul Europei, ba ca am avea probleme cu admiterea in NATO si apoi in UE, pretexte fistichii au amplificat problemele pana la puseuri dramatice, cum este si cel de marti din Italia. Libera circulatie in UE dupa 1 ianuarie 2007 a inlesnit accesul la munca in tarile occidentale a sute de mii de cetateni romani, inclusiv rromi. Exodul a cu-prins insa si numerosi indivizi care s-au pripasit prin Italia, Spania, Franta, mai nou au ajuns pana si-n Finlanda, pusi nu pe munca, ci pe furtisaguri, ba chiar pe talharii, violuri, crime.

Functioneaza in tara retele mafiote care se ocupa de recrutarea si exportul cersetorilor, hotilor, din banii carora, luati apoi cu japca, sefii de bande isi ridica prin sudul Olteniei, prin Teleorman sau aiurea palate si-si cumpara Mertane si lanturi din aur mai groase decat cele ale catuselor pe care multi, ca si criminalul de la Roma, le-au purtat. Aceste filiere sunt cunoscute de politistii din tara, mai ales de sefii de post. Bulibasele, atat de acasa, dar si cele plecate cu supusii peste granita, stiu prea bine cine si cu ce se ocupa. Dar omerta functioneaza pe deplin. E greu de crezut si ca liderii, care tot peroreaza despre discriminare, nu sunt informati.

Lancezeala profund culpabila a autoritatilor n-a facut decat sa agraveze fenomenul. Pana s-a ajuns la violente oribile, iar statul italian a adoptat masuri de expulzare rapida. Una din cele mai mizerabile pete de imagine ale Romaniei trebuie, insa, spalata in tara, fara a tot invoca bicisnic si ipocrit, cum fac premierul roman si ministrul sau de interne, libertatea de deplasare. Care nu se poate confunda cu exportul de infractori.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE