Cinci frati traiesc de 20 de ani in salbaticie

In urma cu 20 de ani, pe Valea Sebesului, in zona satului Capalna, au fost finalizate lucrarile la lacul de acumulare. Toti localnicii de pe Dealul Barna au fost stramutati in alte zone. Doar o casa, veche de peste 200 de ani, a mai ramas in varful dealului. Aici locuieste Ilie Maier, de 85 de ani, veteran de razboi, cu cele patru surori ale sale Elisaveta, de 80 de ani, Oana de 71 ani si gemenele Marta si Ana, de 70 ani. Singura posibilitate ca batranii sa ajunga acum in lumea civilizata e de a trece lacul cu barca. Ei n-au barca si sunt bolnavi si de aceea in ultimii 20 de ani n-au mai parasit gospodaria. Izolarea i-a salbaticit atat de mult incat se sperie si fug de oameni. Doar Mircea Roman, un stranepot din Sebes, e acceptat de batrani.
Zgarciti la vorba, speriati si mai ales suspiciosi, batranii ne-au povestit cate ceva din viata lor. „Noi am fost o familie mai saraca. Parintii nostri au avut zece copii si doar cinci au trait, restul au murit cand au fost mici. Am ramas doar noi, aici in aceasta casa veche de peste 200 de ani, dupa ce ne-au murit parintii. Nici unul dintre noi nu a fost casatorit vreodata si traim ca o familie, ne ingrijim unul pe altul. Am fost si suntem foarte saraci. Traim de pe urma celor doua capre si a unei vaci. Cand ceilalti vecini s-au mutat, noi n-am putut, deoarece n-aveam bani sa ne cumparam o alta casa si locuim aici in varful dealului, unde apa nu ajunge”, spune Oana.
Ilie este bolnav si nu se mai poate ridica de pe pat. „In urma cu doua saptamani am fost la ei. Ilie era atat de bolnav incat m-am dus dupa preot si l-am adus cu barca sa-i faca rugaciuni. Am crezut ca moare. Si-a revenit insa destul de bine si acum ne putem intelege cu el”, ne-a declarat stranepotul Mircea. „Am luptat in cel de-al doilea razboi mondial, pana la Odessa, alaturi de nemti. Cand am intors armele, am refuzat sa mai lupt. Nu mi-au placut niciodata rusii. Am venit aici acasa, in munti si am trait cu teama ca voi fi pedepsit pentru ca n-am vrut sa lupt alaturi de ei”, ne-a povestit batranul.
Elisaveta ne-a declarat ca o dor picioarele si merge greu. Cu toate acestea, se ocupa de treburile gospodaresti. Este necajita ca o ursoaica a venit intr-o noapte si i-a omorat o capra. Martei i-a slabit auzul, pe masura ce a imbatranit. Ea sta mai mult cu animalele la pascut. Este foarte greu sa porti un dialog cu ea. Ana este foarte bolnava si ea. Surorile ei o ingrijesc pe rand. „E greu, dar nu regretam ca n-am plecat de aici. Mai vine Mircea sa ne vada si sa ne aduca mancare”, a mai spus Elisaveta.
Cei cinci frati au hotarat sa nu paraseasca pamantul natal nici dupa moarte. In spatele casei au amenajat un mic cimitir, unde sunt ingropati fratii si parintii lor si unde urmeaza sa fie ingropati si ei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE