CINE-OCHI: Datul in barci cu cine s-a gasit

Bev („Beverly”) Donofrio are 15 ani si e o pieptoasa. Va sa zica n-are probleme cu atragerea baietilor, ci cu retinerea lor – dupa consumarea „traditionalei” partide de sex pe bancheta din spate a masinii. Fay este prietena ei cea mai buna, dar maica-sa e o scorpie snoaba care se uita la Bev ca la o toapa. Tata si mama Donofrio sunt politist, respectiv casnica. Familia Donofrio e mai stricta la reguli, fiind de origine italiana; cand Bev ramane insarcinata – nu cu cine-ar fi vrut, dar asta-i viata! -, nunta se face in 2 timpi & 3 miscari, iar tata politist tine un toast ca la-nmormantare… „Baietii din viata mea” (in original: „Riding in Cars with Boys”, adica un fel de „Datul in barci in masini cu baietii”) e un film cu scenariul in doua luntre. Incepe ca o comedie – destul de simpatica -, se dezvolta apoi – precum sanii lui Bev – ca o drama si se termina, 20 de ani dupa, ca nu se mai stie ce. Ideea principala e ca Bev vrea mai mult de la viata (o facultate, o cariera…), dar ca n-are noroc. (Sau ca are ghinion.) O poveste adevarata, cica – Beverly Donofrio a scris romanul dupa care s-a facut scenariul dupa care s-a facut filmul -, foarte adevarata dar si foarte, foarte banala, asa ca nu-ntelegi de ce roman, de ce scenariu, de ce etc… Mai ales ca Drew Barrymore (Bev) nu e-o mare actrita, Penny Marshall nu e-o mare regizoare, iar singurul actor mare din distributie (James Woods, in rolul tatalui) intra la apa pana peste urechi in aceasta peltea interminabila. (Cat despre cantecul „pe doua voci”, tata-fiica, pe care ne e dat sa-l auzim de doua ori, mai bine sa nu-mi aduc aminte!). „Baietii din viata mea” putea fi un film misto daca viata ar fi fost a alteia – sa zicem, Madonna: tot italianca, tot pieptoasa… Dar ce cariera!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE