Corespondenta de razboi dintr-un sat cu 50 de case

Cu toate acestea, un ofiter roman aflat in misiune in acest capat de lume a gasit timp sa ne trimita la redactie cateva relatari asupra lumii de acolo. Din Kandahar, ofiterul cu relatiile publice al Batalionului 812 Infanterie Soimii Carpatilor, Capitan Constantin Hertanu.
Kandahar, inceputul anului 2003…
In cele mai multe locuri din lume inceputul anului este asociat cu schimbarea; cu trecerea de la vechi la nou, de la trecut catre viitor, dar nu oricum: se doreste – in majoritatea traditiilor populare – o transformare a tot ce a fost rau in bine, iar asteptarile viitoare sunt doar de natura pozitiva. Nu intamplator se zice ca asa cum esti la cumpana dintre ani, vei fi tot anul. De aici, majoritatea urarilor si intreaga gama de obiceiuri, ce difera de la un popor la altul, de la o cultura la alta…
In Afganistan, militarii romani ce s-au alaturat Fortei de Coalitie, in cadrul misiunii ‘‘Enduring Freedom‘, nu au avut foarte mult timp pentru petrecere. Misiunile de lupta nu tin cont de sarbatori si se deruleaza fara incetare. Teatrul de operatii afgan este inca unul fierbinte si oricand focul ce mocneste acum ar putea izbucni din nou, daca atentia nu ar fi la fel de marita.
Sarbatoarea Craciunului a fost in sufletul fiecarui roman de aici, din Afganistan. Fiecare, probabil, si-a facut bilantul la trecerea anilor si a transmis urarile sale acasa, celor dragi…
Misiunile de lupta sunt permanente aici, la Kandahar. Lucru firesc, inevitabil, contactul cu populatia locala, cu militarii tineri ai proaspat infiintatei Armate Nationale Afgane, se realizeaza permanent, in aproape toate misiunile militarilor romani de aici. Si pentru ca cei mai multi oameni de aici nu au aproape nimic de-a face cu razboiul – ba chiar mai mult, il urasc, s-au saturat de el, neaducandu-le majoritatii decat probleme si suferinte – este foarte important modul in care este perceputa armata noastra in actiunile din aria ei de operatii.
Ajungand undeva, in inima provinciei Kandahar, intr-un sat uitat parca de lume si de timp, am stat de vorba cu liderul local:
– ‘‘Sunt foarte bucuros sa pot sta de vorba, cu voi romanii si americanii. In satul nostru sunt 50 de case, dar locuitorii lor sunt foarte sarmani, pentru ca in afara de pamant ei nu au nimic. Din asta incercam sa traim si cum nu a plouat de cinci ani de zile… Barbatii de aici merg zilnic in oras, la Kandahar, in speranta gasirii unui loc de munca. Cu putin noroc, de obicei gasesc cate ceva de facut, ca zilieri. Nu avem in sat nici scoala si nici asistenta medicala. Daca cineva se imbolnaveste, iesim la sosea (aproximativ 8 km de drum desertic – n.a.) si oprim o masina, cu care mergem apoi la spital, in Kandahar. Am fi foarte bucurosi daca americanii si romanii ne-ar ajuta sa construim o scoala‘.
Ii transmit mesajul nostru inca o data: ‘‘Militarii romani sunt partenerii celor americani si ai celor din Armata Nationala Afgana. Suntem aici pentru a lupta impotriva teroristilor si nu avem nimic cu populatia locala. Stim ca transportoarele romanesti seamana cu cele sovietice si le pot trezi amintiri neplacute din trecut, dar daca cei din satul sau vor vedea TAB-urile noastre trecand pe acolo, le vor putea usor recunoaste dupa steagul tricolor si nu trebuie sa-si faca nici un fel de probleme‘.
– ‘‘Stim acest lucru. Nu putem decat sa ne bucuram si sa va multumim, voua si americanilor, pentru ajutorul pe care ni-l dati‘, spune afganul.
Desi se vede ca au probleme mari cu apa si alimentele, ne invita la resedinta sa, la traditionalul ceai (in limba pastuna, ‘‘ceai‘ se pronunta la fel ca in romaneste) si chiar la masa. Misiunea este insa in derulare si nu ne putem permite acest mic lux…
Celalalt interlocutor al meu a fost translatorul nostru, cel cu care ne putem intelege foarte bine, evident, in limba engleza.
Daca in Occident un om care are 18 ani este, de cele mai multe ori, la inceputul cautarii rostului sau in viata, cuvintele lui Feraz, desi atat de tanar, sunt cele ale unui om ce tradeaza o mare maturitate.
Reporter: ‘‘Pentru inceput, as dori sa te intreb care este numele tau?‘
Feraz: ‘‘Multumesc pentru aceasta oportunitate, de a face acest interviu cu mine. Ma numesc Feraz, sunt translator si lucrez cu Forta de Coalitie de 11 luni de zile. La inceput am lucrat cu militarii canadieni, acum lucrez cu cei americani. Astazi, ii ajut, aici in sat, pe romani‘.
‘‘Cum este sa lucrezi cu romanii ?‘
‘‘De fapt, eu sunt foarte bucuros sa lucram impreuna. Romanii sunt oameni foarte buni. Imi place faptul ca sunt intr-adevar compasivi. Imi face placere sa-mi petrec o parte din timp cu romanii, pentru ca sunt prietenosi. Ma ajuta pe mine si mai ales ajuta bietul meu popor, deci e normal sa-mi doresc sa-i ajut si eu cum pot mai mult‘.
‘‘Cati ani ai?‘
‘‘Am 18 ani si locuiesc cu familia mea, in orasul Kandahar‘
‘‘Am auzit despre tine ca ai petrecut o bua bucata de timp in Pakistan‘.
‘‘Da, am stat acolo, ca refugiat, 12 ani de zile‘.
‘‘Ce crezi despre talibani si teroristii din al-Qaida?‘
‘‘O, aceia sunt intr-adevar oameni rai. Noi ii uram. Sunt, in schimb, plin de multumire la adresa americanilor si a Fortei de Coalitie, ca ne-au scapat de talibani si terorism. Am fost refugiat, impreuna cu toata familia mea, 12 ani in Pakistan, pentru ca in Afganistan nu a fost pace si securitatea oamenilor era foarte scazuta. Acum sunt din nou acasa, in tara mea. Sper ca Afganistanul va face progrese in viitor, sub conducerea noului guvern care a inceput deja sa lucreze pentru binele tarii‘.
‘‘Care sunt asteptarile tale in ceea ce priveste viitorul?‘
‘‘Eu si poporul afgan dorim ca tara sa se dezvolte. Vrem ca Fortele de Coalitie sa stea aici cat mai mult posibil, pana cand guvernul nostru va putea sa conduca singur si sa avem propria noastra armata care sa ne asigure securitatea. Stiu ca daca americanii si aliatii lor ar pleca acum, ar fi din nou razboi si afganii s-ar impusca intre ei. Dorinta mea este sa devin inginer constructor. Familia mea doreste sa ma trimita la Londra, la Universitatea Oxford, sa-mi termin studiile. Vreau sa ma intorc in Afganistan, sa fac ceva pentru tara mea. Aici, multi oameni sunt lipsiti de studii. Ultimii 25 de ani au reprezentat pentru Afganistan doar razboi‘.

Urmărește-ne pe Google News