Copiii cu autism, victimele neştiute ale izolării. Psiholog: „Riscă să involueze şi să piardă abilităţi”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pentru copiii cu tulburare de spectru autist (TSA), distanţarea socială şi izolarea în care sunt forţaţi în aceste săptămâni nu este doar un deranj, ci riscă să lase amprente pentru întreaga viaţă.
Cuprins:
În decembrie, Libertatea a spus povestea lui Mario, un băieţel de 4 ani, care abia învăţase se vorbească. Şansa lui a fost dată de orele de terapie pe care le făcuse sub îndrumarea specialiştilor. Pentru copiii ca el, singura cale de a putea duce o viaţă normală este terapia continuă.
"Trebuie să existe consecvenţă. Asta înseamnă să lucrăm în fiecare zi, fără să avem pauze lungi", spune Claudia Matei, psiholog şi vicepreşedinte al Autism Voice, asociaţia în cadrul căreia Mario a reuşit, cu ajutorul terapiei, să facă progrese uimitoare.
”Ne aşteptăm la majoritatea copiilor să nu dezvolte abilităţi noi în perioada aceasta. Nu în ritmul în care le-ar fi dezvoltat dacă ar fi venit la un program normal.”Claudia Matei, vicepreşedinte Autism Voice:
Izolarea în care suntem forţaţi acum să trăim, din cauza pandemiei, riscă să distrugă multe dintre aceste progrese ale copiilor ca el. Există însă şi soluţii.
Un exemplu de succes
Am vorbit din nou cu părinţii lui Mario, ca să aflăm cum se descurcă în aceste zile.
"Mario nu este genul de copil care să iasă foarte mult afară. Nu este foarte dornic, aşa că ne-a fost uşor să putem continua lucrul acasă", ne-a spus mama lui. Nu a trebuit să poarte cu el o discuţie despre motivele pentru care acum sunt forţaţi să petreacă mai tot timpul în casă.
”Spre uimirea noastră, chiar începe să vorbească mai bine şi lucrează. Ne descurcăm. Reuşim până la urmă.”Mama lui Mario:
Reuşita e datorată orelor de terapie online, o variantă de criză pentru copii cu autism. Asociaţii precum Autism Voice au fost nevoiţi să recurgă la astfel de alternative la terapia convenţională după ce centrele lor s-au închis.
Există totuşi soluţii pentru a-i salva pe aceşti copii, pentru care distanţarea socială este ultimul lucru de care au nevoie.
"Fără terapie, lucrurile nu vor arăta bine"
Terapia convenţională presupunea ca părinţii să lucreze alături de terapeuţi: ce copiii învăţau alături de specialişti trebuia întărit de părinţi. Acum, greul cade pe mame şi pe taţi.
"În contextul în care părintele nu reuşeşte să managerieze uşor comportamentele copilului sau să îl pună să lucreze pentru a avea un program similar de stimulare, atunci lucrurile nu vor arăta foarte bine peste un timp. Riscăm să pierdem abilităţi şi copiii riscă să stagneze sau să involueze. Nu ne permitem asta", spune Claudia Matei, de la Autism Voice.
Pe lângă anxietatea generală pe care o resimte acum orice părinte, există dificultăţi specifice pentru cei care au copii cu autism. Ei au nevoie de interacţiune şi de socializare, la şcoli şi grădiniţe, pentru a avea şansa la o viaţă normală.
Trei programe pentru ajutor
"Un lucru dificil este în a găsi activităţi în interior care să satisfacă şi nevoia de stimulare a copiilor", a precizat Claudia Matei.
Sunt trei programe prin care terapeuţii încearcă acum să îi ajute pe părinţi. Primul este transferul terapiei în online.
"Terapeuţii noştri intră pe Skype cu părintele şi îl ajută să lucreze cu copilul sau părinţii lucrează cu copiii, trimit filmuleţe şi primesc feedback."Claudia Matei, vicepreşedinte Autism Voice:
Recent, a fost lansată şi o linie telefonică naţională, la care pot suna părinţi care au nevoie de îndrumare. Deja 50 de părinţi au apelat la această variantă, care se dovedeşte de succes.
Nu în ultimul rând, este organizat un training pentru părinţi, pentru ca ei să poată gestiona mai bine nevoile copiilor lor. Cam 200 de părinţi s-au înscris pentru un astfel de curs, spune Claudia Matei.
Nu există statistici clare
Dar aceştia sunt doar o parte dintre părinţii cu copii cu TSA de la nivel naţional. Statistici clare nu există cu privire la numărul de astfel de copii, însă sunt cam 1.000 de diagnosticări anuale. Probabil, cifrele reale sunt mult mai mari, având în vedere că nu toţi ajung la un psiholog care să descopere tulburarea.
Pentru toţi aceşti copii şi părinţii lor, fiecare zi de izolare este o şansă ratată.
