Cum l-a învins China pe Trump înainte ca războiul comercial să înceapă. Beijingul a folosit controlul asupra pământurilor rare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În filmul cult „The Princess Bride”, eroul Westley îl păcălește pe răufăcătorul Vizzini să se sinucidă într-o bătălie a minților. Vizzini trebuie să aleagă între două cupe de vin, dintre care una, potrivit lui Westley, este otrăvită. De fapt, și paharul lui Westley este otrăvit, dar el supraviețuiește: a petrecut ani de zile construindu-și imunitatea la toxină.
Opinie de Alan Beattie
Beijingul câștigător
Prin pregătiri îndelungate și minuțioase, Westley a câștigat bătălia de inteligență cu mult înainte de a începe. Înlocuiți-l pe Westley cu Xi Jinping și pe Vizzini cu Donald Trump, și negocierile comerciale dintre SUA și China de la Londra din această săptămână capătă mult mai mult sens. Nu s-au încheiat cu SUA zăcând moartă pe jos, dar nu au fost departe de asta.
Părțile au convenit asupra unui cadru de cooperare comic de vag, SUA cerând o strângere de mână pentru a sigila acordul – o activitate la care Donald Trump, întâmplător, este renumit pentru lipsa sa de talent. Nici la negocieri nu se pricepe prea bine. Beijingul este clar câștigătorul acestor prime ciocniri.
Trump a ridicat acum majoritatea tarifelor extrem de punitive pe care le-a impus Chinei de la inaugurarea sa. Ce a obținut în schimb de data aceasta a fost promisiunea vagă a Chinei de a ridica restricțiile asupra exporturilor de pământuri rare impuse pe 4 aprilie, așa cum a solicitat insistent consilierul său economic șef, Kevin Hassett.
Cea mai precisă lovitură a Chinei
Așa cum am scris recent, decizia Chinei din aprilie de a reduce exporturile de anumite minerale rare este o lovitură mult mai precisă decât restricțiile anterioare, ineficiente și dispersate. Restricțiile de la începutul anilor 2010 au fost subminate de expansiunea producției de minerale în afara Chinei și de contrabanda practicată de minerii și procesatorii săi, cunoscuți pentru lipsa lor de respect față de lege. Ultima rundă de restricții se concentrează pe elementele rare „grele” mai puțin comune, precum disprosiu, care nu are producători rivali importanți în afara Chinei și al cărui preț a crescut brusc după anunțarea controalelor.
Începând cu anii 2010, Beijingul a luat măsuri severe împotriva producției și contrabandei ilegale de pământuri rare. Producția este dominată de un număr mic de companii strict controlate de stat, iar cele mai recente controale sunt impuse prin licențe de export „cu dublă utilizare” pentru produsele utilizate în industria de apărare. Acest lucru facilitează controlul lanțului de aprovizionare de către autorități.
Statul chinez are, cu siguranță, propriile probleme în ceea ce privește judecata și coordonarea. Controalele sale asupra pământurilor rare amenință economiile pe care Beijingul încearcă să le scoată din orbita SUA. Producătorii europeni de automobile s-au plâns în gura mare. Alienarea tuturor cumpărătorilor de pământuri rare este riscantă din punct de vedere politic, dar China face cel puțin o diferențiere între companiile europene și cele americane.
Trump s-a înșelat
Furnizorii Volkswagen, care are peste 30 de fabrici în China, au fost printre primii care au primit licență pentru a cumpăra pământuri rare. Beijingul reușește să depășească cu ușurință pragul minim al competenței administrației Trump. Armele americane, deși redutabile, sunt mai greu de țintit cu precizie.
La fel cum Marea Britanie era convinsă în mod eronat că deficitul comercial cu UE îi conferă superputerea Brexit, adică accesul la consumatorii britanici, Trump credea că tarifele prohibitive asupra importurilor chineze vor aduce Beijingul la ordine.
Nu există nicio îndoială că China este vulnerabilă, având în vedere că a menținut dependența de cererea externă prin aderarea la modelul tradițional de creștere orientat către export. Dar tarifele nețintite ale lui Trump au făcut ca și companiile americane să riște să piardă inputuri industriale cheie, precum și să se confrunte cu posibilitatea golirii rafturilor de bunuri de consum.
Încă un eșec american
În ceea ce privește încercările Statelor Unite de a utiliza controalele asupra exporturilor pentru a frâna economia Chinei, instrumentele lor s-au dovedit prea ușor de eludat. Administrația Joe Biden a utilizat restricții asupra tehnologiei americane și a investițiilor în străinătate pentru a încetini dezvoltarea tehnologică a Chinei în domeniul semiconductorilor și în alte sectoare și a făcut presiuni asupra aliaților săi să facă același lucru.
Nu a funcționat cu adevărat. China și-a dezvoltat rapid propria tehnologie de cipuri. În mod similar, este puțin probabil ca recentele restricții impuse de Trump asupra exportului de software pentru cipuri să permită SUA să recâștige terenul pierdut în fața Chinei.
Încercarea lui Trump de a lupta pe terenul Chinei, controlând inputurile fizice critice prin restricționarea exporturilor de etan, un gaz utilizat în industria chimică, este mai probabil să dăuneze companiilor din țara sa și celor ale aliaților săi. SUA dispun încă de arme extrem de puternice, cum ar fi restricționarea accesului la sistemul global de plăți în dolari, dar utilizarea lor pe scară largă nu a fost încă testată.
Triumful lui Westley, calm și calculat, asupra lui Vizzini, bombastic și ignorant, este un moment cu adevărat grandios în istoria cinematografiei. Dacă Trump vrea să câștige următoarea rundă, va trebui să evalueze armamentul de care dispune și să-l utilizeze cu mult mai multă precizie. Istoria nu sugerează că acesta este un rezultat probabil.
