Mai întâi, o precizare. Toţi salariaţii, nu doar bugetarii, din România, ţară cu cele mai mici lefuri din UE, au dreptul la un trai mai îndestulat. Nu-i vorba aici de liota de veri şi clienţi politici de prin structuri guvernamentale plătiţi cu salarii neruşinate, dezvăluite de presă. Ceea ce, alături de alte cheltuieli abuzive ale Executivului, a atras mânia cadrelor didactice, dar şi a funcţionarilor şi medico-sanitarilor, când li s-a spus că nu-s bani. Scânteia propriu-zisă a fost însă tâmpenia politicianistă a deputaţilor, strecurată electoral de PSD, ca amendament la lege, acum o lună. Exact când profesorilor tocmai li se mărise leafa cu 9%.
Încă o jumătate de salariu, a ţipat post-festum Guvernul, e imposibil, mai ales că o cer şi celelalte categorii. Tăriceanu şi Vosganian, cu ştiuta lor aroganţă şi suficienţă, nu găsiseră necesar să explice înainte de vot consecinţele excesului, în condiţiile în care se declanşase şi criza mondială. O chestiune vitală a fost lăsată la mâna unui incompetent ca Adomniţei.
Legea odată votată, bulgărele s-a rostogolit. Curtea Constituţională a validat-o. Preşedintele a promulgat-o şi el, folosind-o împreună cu Boc drept ciomag pe spinarea lui Tăriceanu. Iar sindicatele, e dreptul lor, se prevalează de ea. Geoană, realizând că PSD a sărit calul, cu amendamentul său - a cărui aplicare trebuia să fi fost eşalonată prin lege, prioritate având lefurile mici - calcă acum prudent, ca pe cioburi. "Spiru Haret", cu 70.000 de membri, a şi intrat ieri în grevă, urmând celelalte federaţii din învăţământ, ba pregătindu-se şi Sanitas, şi Funcţionarii publici. Altminteri, BNR a anunţat ieri că şi în 2008, şi în 2009 inflaţia va depăşi prognoza. Tot ieri, şi tot târziu, Tăriceanu a mai încercat să stingă cu vorbe, chiar dacă raţionale, focul pe care el însuşi l-a lăsat să se extindă. România, ţară normală?!