Protocoalele sunt obligatorii. Dar cine verifică instruirea? De ce prevenția infecțiilor din spitale riscă să devină o simplă formalitate
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În sistemul de sănătate, siguranța pacientului este reglementată prin sute de pagini de proceduri, avize stricte și ordine de ministru. Fiecare etapă a curățeniei și dezinfecției dintr-un spital trebuie consemnată în registre, iar normele par concepute fără cusur. Cu toate acestea, dincolo de arhitectura hârtiilor, există o barieră structurală majoră: sistemul impune protocolul, dar nu instituie în mod uniform cerințe privind pregătirea practică, verificarea competențelor și monitorizarea periodică a acestora.
Instruirea nu reprezintă un simplu beneficiu de resurse umane sau o formare profesională opțională. Ea constituie o verigă critică de siguranță clinică. În lipsa unei verificări sistematice a competențelor practice, prevenția infecțiilor asociate asistenței medicale se sprijină pe o ipoteză periculoasă: presupunerea că fiecare angajat știe și poate să aplice corect dezinfectanții.
Rigoare pe hârtie, presupunere în practică
Există un contrast evident între modul în care sunt reglementate produsele biocide — supuse unor cerințe stricte privind eficacitatea și documentația tehnică — și modul în care este verificată abilitatea de aplicare a acestora. Pentru un dezinfectant sunt necesare studii de eficacitate și documentație tehnică specifică. Pentru persoana care manevrează produsul zi de zi, nu există o cerință echivalentă privind verificarea periodică, în practică, a competențelor de aplicare.
Rolul asistenților medicali și al asistenților șefi este esențial în aplicarea corectă și consecventă a procedurilor pe secții. Însă responsabilitatea cade pe umerii lor deși cadrul instituțional nu le asigură resursele de timp și suportul necesar. Când instruirea nu este planificată și monitorizată sistematic la nivelul spitalului, ea devine una dintre primele componente la care se renunță sub presiunea lipsei de personal sau a timpului limitat.
Experții avertizează: „Avem nevoie de competență verificată, nu doar presupusă”
Specialiștii în epidemiologie subliniază că hărțile de risc și ghidurile teoretice își pierd din valoare dacă practica efectivă nu este uniformizată și evaluată periodic.
„Instruirea practică și verificarea periodică a personalului care efectuează curățenia și dezinfecția în unitățile sanitare sunt esențiale pentru siguranța pacienților și prevenirea infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM). În lipsa acestor două componente, protocoalele scrise devin ineficiente."
Cu alte cuvinte protocoalele teoretice stabilesc standardul, însă curățenia și dezinfecția în spital sunt proceduri tehnice care depind în totalitate de execuția corectă.
Atunci când managementul se bazează exclusiv pe existența unor manuale de proceduri sau a unor semnături pe fișe de instruire teoretică care nu au în spate pregătirea reală necesară și/sau o evaluare periodică riguroasă, apar următoarele riscuri majore :
-Creșterea ratei Infecțiilor Asociate Asistenței Medicale (IAAM)
-Apariția „Devianței Normalizate” (Obiceiuri greșite deprinse în timp)
-Iluzia Siguranței (Cel mai periculos risc managerial)
-Riscuri pentru Sănătatea Personalului și Distrugerea echipamentelor
-Riscuri Juridice și de Audit” - Prof. Univ. Dr. Emilian Damian Popovici, medic primar epidemiolog, vicepreședinte al Societății Române de Epidemiologie)
Lupta cu infecțiile spitalicești nu se câștigă în dosarele de achiziție, ci în secțiile de terapie intensivă, în blocul operator și pe saloane. Atât timp cât competența de aplicare rămâne un element nereglementat, protocoalele riscă să fie tratate ca o obligație administrativă de îndeplinit, fără ca aplicarea lor să fie verificată suficient în practica de zi cu zi.
Responsabilitatea producătorului începe înainte ca produsul să ajungă în spital
Într-un sistem în care instruirea practică nu este întotdeauna uniformizată și verificată, responsabilitatea producătorului nu se oprește la conformitatea produsului cu cerințele aplicabile. Pentru un producător precum Klintensiv, această responsabilitate înseamnă și să țină cont de condițiile reale în care produsele sunt utilizate, inclusiv de nevoia ca instrucțiunile și modul de aplicare să fie cât mai clare și ușor de urmat.
Această abordare se reflectă în modul în care Klintensiv își dezvoltă și documentează produsele. Pentru cele care necesită preparare sau dozare, modul de obținere a soluției de lucru trebuie să fie cât mai simplu și reproductibil, în limitele prevăzute de documentația produsului. Ambalajul, sistemele de dozare și instrucțiunile de utilizare pot contribui la reducerea erorilor de aplicare și la o utilizare consecventă a produsului.
Instruirea rămâne esențială și nu poate fi înlocuită de designul produsului. Dar un produs bine conceput poate face ca aplicarea corectă să fie mai ușor de înțeles și de respectat în practica de zi cu zi.
Articol susținut de Klintensiv.
