Dupa Iliescu, potopul

Ion Iliescu si-a dat arama pe fata, rabufnindu-i nostalgia dupa vremurile cand, inalt demnitar comunist fiind, nu avea de dat socoteala decat in sus, nu si, democratic, in jos. Nemaiavand, personal, ce pierde, si-a permis orice. A calcat in picioare Constitutia inca din primavara, transformandu-se in agent electoral pesedist. Putin i-a mai pasat de ce se intampla in tara, bantuind fara rost pe meridiane si paralele. in putinul timp petrecut la Bucuresti, a sarit calul de cate ori a putut. A dat cu lopata inalte distinctii ale statului, cele mai de seama agatandu-le la gatul unor compromisi politic, ori chiar al unor lautari si soferi. A inaltat iarasi in grad de general persoane care n-au nimic de-a face cu armata. Prostituarea politica si sociala a inaltelor insemne a si provocat returnarea lor de catre mai vechi titulari, cum e Elie Wiesel. Bomboana pe coliva a pus-o cu decretul de gratiere a lui Cozma si a altor 45 de nemernici (evazionisti, violatori, criminali), ba chiar si cu cel de decorare a 115 revolutionari, si pe aceasta lista fiind strecurate personaje pe care le paste puscaria. Credincios principiului „Dupa mine, potopul”, Ion Iliescu a tras usa dupa el, „nefiind cazul” sa raspunda la nici o intrebare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE