E razboi, si pace!

Acum 50 de ani, Vincente Minnelli regiza “Creatoarea de moda”, o comedie spumoasa avandu-i ca protagonisti pe Gregory Peck (in rolul unui reporter sportiv) si pe Lauren Bacall (in cel al doamnei din titlu); filmul a luat chiar si un Oscar pentru scenariu, desi nu era decat o variatiune adusa la zi (in 1957) a comediilor gen “Ego vs Ego” cu Katharine Hepburn si Spencer Tracy.

“Despartiti, dar impreuna” mi-a amintit de vechea comedie a lui Minnelli – mai mult decat de filmele cu Hepburn & Tracy -, si asta e ciudat. Pentru ca Jennifer Aniston si Vince Vaughn sunt un cuplu, precum erau Hepburn & Tracy. Mai mult: Vaughn a colaborat la scrierea scenariului si tot el l-a gasit pe regizorul Peyton Reed – autorul savurosului “Down With Love”. Este, adica, un film “de, cu si pentru cuplu”. Daca era nevoie de un titlu pentru a stampila relatia Aniston-Vaughn, acesta e, iata, “The Break-Up”… Ciudat titlu, nu? Si mai ciudat film… Caci, sub aparentele unei comedii de moravuri si de situatie, filmul lui Reed-Vaughn-Aniston e cam trist (in orice caz, mai trist decat cel al lui Minnelli). O comedie care NU se termina cu “happy end”, desi protagonistii isi zambesc la sfarsit si-si fac cu mana. Pe scurt: un film-terapie. Ciudatenia provine din faptul ca aceasta terapie vine la-nceputul unei relatii (aceea dintre Jen & Vince) – ceea ce, daca ne gandim un pic, nici nu e o idee rea!

Filmul e mult mai inteligent decat pare la prima vedere. Începand cu scena (daramatoare!) de-nceput, care se-nvarte in jurul unui hotdog, “Despartiti, dar impreuna” se dezvolta in directii destul de imprevizibile. Aniston se dezvaluie ca o actrita talentata, care a reusit sa faca pasul (mare, pentru cariera ei) de la TV la cinema. Vaughn e amuzant (in bonomia lui de urs) si vulnerabil, iar personajele secundare sunt perfecte – cu o mentiune speciala pentru mereu-sublima Judy Davis!

Alex Leo Serban – critic de film

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE