Ei sunt cei mai mici copii din Romania!

Dumitrana Dogioiu s-a nascut cu mult inainte de a se implini sorocul. Medicii de la Maternitatea bucuresteana “Panait Sarbu” isi amintesc si acum, dupa trei ani, de bebelusul care avea la nastere doar 550 de grame si masura 30 de centimetri. Cel mai mic copil nascut aici, care a supravietuit si e acum o minune de fetita, blonduta si foarte vorbareata. Mama ei, dintr-un sat de pe langa Campulung Muscel, auzise de profesorul Bogdan Marinescu la o emisiune la televizor. Avea deja 35 de ani si pierduse mai multe sarcini, asa ca sotii Dogioiu au hotarat sa vina la Bucuresti si sa-i ceara sfatul. La Maternitatea “Panait Sarbu” au aflat ca femeia are colul prea scurt si ca trebuie sa supravegheze indeaproape urmatoarea sarcina. Asa a inceput povestea Dumitranei, care pe 26 octombrie va implini trei anisori. Doctorii nu i-au dat prea multe sanse la nastere. “In primele trei saptamani nu am avut deloc liniste. Stateam tot timpul langa incubator si cand aparatele la care era conectata nu mai aratau nimic, pentru ca Dumitrana uita sa respire, fugeam din sala de reanimare si plangeam”, isi aminteste emotionata mama fetitei. Familia Dogioiu a petrecut sarbatorile de iarna in maternitate, langa incubatorul in care copilul lor crestea incet, sub ochii lor. “Am hranit-o tot timpul cu lapte de la mine. La inceput, asistentele ii dadeau sa manance in portii mici, cate un mililitru o data. Abia cand a ajuns la 2,800 kg, am pus-o la san. Din acel moment nu a mai vrut sa se atinga de biberon.” Dumitrana a stat 100 de zile in spital Dumitrana a stat in spital 100 de zile, pana la inceputul lunii februarie, cand, de fapt, ar fi trebuit sa se nasca. Abia atunci, sotii Dogioiu si-au putut aduce acasa copilul pe care l-au asteptat atat de mult si caruia se pregatesc acum sa-i ofere un fratior. “Acasa” in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca sala de reanimare a Maternitatii “Panait Sarbu” este pentru bebelusii nascuti prematur prima lor casa. O legatura puternica se creeaza aici intre copii, parinti, asistente si medici, astfel incat dupa ani cu totii isi amintesc de momentele dificile prin care au trecut impreuna si de fericirea provocata de fiecare evolutie pozitiva. Acum, la sala de reanimare, in centrul atentiei se afla o fetita de o luna, care masoara 48 de centimetri si cantareste 800 de grame. Este insa un progres fata de cele numai 700 de grame cat cantarea la nastere. Asistentele au prins drag de fetita care lupta sa supravietuiasca in incubator. O hranesc printr-un dispozitiv special, numit gavaj, pentru ca micuta sa nu faca nici un fel de efort care i-ar putea consuma caloriile, si ii fac toaleta de doua ori pe zi. De fapt, acestea sunt singurele momente in care “domnisoara” paraseste incubatorul, un loc sigur, unde temperatura este constanta, iar mediul aseptic. Zambetul mamelor ii ajuta pe bebelusi Trebuie sa mai astepte mult ca sa se hraneasca de la sanul mamei, ca un bebelus normal. Cateva luni de zile, pana cand va lua cel putin doua kilograme si jumatate in greutate si va putea pleca acasa in siguranta. In plus, mama fetitei a invatat in spital un lucru pe care personalul de aici il spune tuturor mamelor de copii nascuti prematur: “Bebelusii cu mame zambitoare pleaca mai repede acasa.” Optimismul este esential, pentru ca mamele trebuie sa faca fata unui dublu soc, acela de a naste cu mult inainte de termen si acela de a nu-si putea tine bebelusul in brate. Pare greu de crezut, dar bebelusii ajung sa recunoasca vocea mamei, iar reactiile lor sunt inregistrate fidel de aparatele care le monitorizeaza activitatea cardiaca. Bucuria mamelor cand vad pe ecranul aparatelor ca micutii nu raman indiferenti la cuvintele lor este imposibil de descris in cuvinte. Nu are nici o importanta despre ce vorbesc mamicile: culoarea dormitorului, patutul care ii asteapta acasa sau ispravile fratilor mai mari. Tonul cald si plin de speranta ii ajuta pe prematuri sa creasca, iar atunci cand ajung “la termen”, adica implinesc intre 38 si 40 de saptamani, medicii pot spune despre ei ca s-au nascut a doua oara.