El trăieşte cu două surori

Incredibil, dar adevărat! Ieşeanul George Chirilă trăieşte cu două surori, cu care are 12 copii: 6 băieţi şi tot atâtea fete. Arătat cu degetul de aproape toată lumea, acesta este, de fapt, nu doar capul marii sale familii, ci şi unul dintre cele mai importante personaje ale zonei satului Mihail Kogălniceanu, din comuna ţigănaşi. Sute de oi, hectare de pământ, căruţe, cai, vaci, livadă cu pomi fructiferi şi legume, zeci de stupi cu albine sunt în proprietatea bărbatului care, la 35 de ani, vrea să trăiască “nepoluat” de regulile şi îngrădirile societăţii, ale statului. Singura autoritate recunoscută: Iisus Hristos, al cărui umil “soldat” se consideră a fi.

“A, domnul George! Uitaţi, acolo e casa lui. Nu puteţi ajunge cu maşina”. Cuvintele lui Ovidiu Gavrilaş, un tânăr de 19 ani, din sat, mă fac să-mi pun mâna streaşină la ochi şi să privesc spre vârful unui deal îndepărtat. Din şoseaua ce a curs firesc dinspre Iaşi, punctul acela negru unde ar trebui să ajung pare la capătul lumii. “Aduc căruţa şi nu-i problemă, ajungem!”, mă asigură băiatul. În câteva minute, tras de Mădălina şi Cătălina, două iepe tinere, sunt pe drumul către casa lui George Chirilă, ieşean prin adopţie, care s-a stabilit pe coama dealului Suatului împreună cu femeile lui, două surori, şi cei 12 copii ai neobişnuitei familii. Ajungem. Cineva ne iese în întâmpinare. E Nicoleta, sora Marianei, una dintre cele două femei care trăiesc aici, cu George Chirilă. “E dus la Iaşi, dar trebuie să se întoarcă”, îmi spune, apoi devine mai discretă decât umbra livezii din apropiere, abia înmugurită.

“Suntem mai fericiţi aici decât în altă parte, unde lumea se ceartă şi de la o găină”, e tot ce-mi mai spune. Copiii, cărora le pierd şirul, sunt roşii în obraji şi pocnesc de energie. Cei mai mari sunt cu oile, iar unul e la bunicii din Piteşti. După vreo oră apare şi şeful clanului, George. E primit de strigătele copiilor: “Tata, tata! A venit tata!”. E bine făcut, cu ochii vii, ce privesc inteligent de sub sprâncenele stufoase. Se uită la mine câteva clipe în timp ce-mi strânge mâna, apoi decretează: “Să intrăm în casă!”. Povestea îi e deosebită de a multora, dar “diferit nu înseamnă şi anormal”, precizează el.

«N-am cunoscut alte femei, nici măcar prin sărut»

De la 13 ani a avut visul care i-a arătat cumva drumul în viaţă, dar, spune el, decisivă a fost viziunea Mântuitorului însuşi, ce i-a apărut şi vorbit, mai întâi în 1995, apoi un an mai târziu, în timp ce era student la Medicină Veterinară. “M-a chemat să fac parte din Împărăţia lui”, îmi mărturiseşte bărbatul, înfiorat de reamintire. Spune că i se pare ciudat că oamenii îl acuză că trăieşte în păcat, cu două surori. “Eu am fost educat strict, iar femeie, în afara celor două surori, n-am mai cunoscut, nici măcar prin sărut. Probabil că mai târziu mă voi retrage în post şi rugăciune”, adaugă cel care se consideră un reprezentant al primilor creştini, nu a ceea ce a ajuns acum credinţa. Tot ce face e un protest “la adresa birocraţiei, a tuturor sistemelor impuse de stat, de la cel economic, la cel medical sau de învăţământ. Familia mea e o alternativă la toate astea”.

Deţine 11 hectare de teren arabil şi aproape 200 de oi

Şi-a moşit toţi copiii – sau, cum spune el, “le-a primit naşterea” – îi învaţă să buchisească din cărţi, le citeşte din Biblie. “Aici trăim curat, mâncăm natural, respirăm în voie. Uite, am vreo 11 hectare de pământ, dar am luat 24 în arendă, aproape 200 de oi, 6 vaci, 2 cai, 50 de familii de albine. Am fost şi în Germania să-mi iau un utilaj agricol. De-acolo vreau să aduc şi-un panou solar, s-avem curent, că un grup generator costă prea mult”.

Are şase băieţi şi şase fete

Îl întreb numele şi vârsta tuturor copiilor. Zâmbeşte, se concentrează şi mi le spune, doar cu vreo două poticniri: “Sunt şase ai Nicoletei şi şase ai Marianei, şase băieţi şi şase fete: Petru (11 ani), Pavel (9 ani), Silvia (9 ani), Irina (8 ani), Gheorghe (8 ani), Domnica (7 ani), Ætefan (6 ani), Ioan (4 ani), Mălina (4 ani), Anca (3 ani), Maria-Diana (2 ani), singura cu două prenume, Andrei (1 an)”. Mă priveşte adânc în ochi. “Nu-s nebun, ţelul meu e să adun cunoştinţe cât mai multe, iar inima mea să nu păstreze nici duşmănie, nici dispreţ, nici frică. Iar copiii mei nu-s ai statu- lui, ci ai naţiei române, care are un destin măreţ”.

Vinde căpşune şi fasole păstăi în piaţa Nicolina

George Chirilă îşi vinde o parte din produse în piaoea Nicolina din Iaşi. “Sunt mereu primul care iese cu căpşune şi fasole păstăi, primăvara. Am eu metodele mele. Mai vând 4-5 tone de porumb de popcorn, 1,5 tone de «răsărită» (n.r. – seminoee de floarea-soarelui) şi uite-aşa se fac şi banii. Că unii se întreabă de unde provin şi mă bănuiesc de cine ştie ce lucruri necurate”, spune bărbatul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE