Exclusiv. Un român de 27 ani traversează Americile pe bicicletă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În luna august, Radu Păltineanu a pornit într-o călătorie de 24.000 de kilometri, o distanţă pe care mulţi dintre noi nu o parcurgem poate în întreaga viaţă. Radu a plecat în Alaska, de unde şi-a propus să traverseze cele două Americi la pedale. Nu este la primul tur. Până la 26 de ani, a pedalat deja 2.500 de kilometri prin Scandinavia şi Europa de Est. Traversarea celor două Americi este însă un proiect mult mai ambiţios.
“Mi-am propus să fiu primul român care traversează în întregime pe bicicletă cele două Americi, din punctul cel mai nordic al şoselei panamericane, localitatea Deadhorse, aflată în apropierea golfului Prudhoe, până în localitatea cea mai sudică a Americii de Sud: Ushuaia, Argentina”, scrie Radu pe blogul său.
Călătoria a început- o în urmă cu mai bine de şapte luni, iar până în acest moment, a fost lipsită de incidente neplăcute. În statul american Utah, a greşit adresa gazdelor şi a ajuns să dea explicaţii poliţiştilor. Totul s-a terminat însă cu bine. Radu a părăsit deja Mexicul, unde a stat tot la un român. De astfel, pe parcursul călătoriei sale, a fost ajutat de mai mulţi români. Planul a suferit, desigur, modificări pe parcurs. A vrut să ajungă în Argentina în nouă luni, însă după şapte luni de pedalat, a parcurs abia o treime din distanţă...
Libertatea: Cum ţi-a venit ideea de a traversa Americile pe bicicletă?Radu Păltineanu: În 2013, după ce am terminat un alt tur de vreo 2.500 km cu bicicleta prin Scandinavia şi Europa de Est, m-am gândit că aş putea să mă implic şi într-un tur de anvergură mai mare. În acea perioadă am urmărit documentarul ciclistului scoţian Mark Beaumont şi mi-am zis că ăsta e cel mai cool cicloturist posibil. Anul trecut, după despărţirea de prietenă şi terminarea studiilor, am decis că e momentul cel mai prielnic şi am plecat spre punctul cel mai nordic de unde puteam pedala - Alaska, localitatea Prudhoe Bay, în apropierea Oceanului Arctic.
Cât timp a durat să planifici călătoria?
Aş spune că m-am hotărât să plec undeva pe la jumătatea lunii ianuarie 2015 şi de atunci, uşor, uşor, am început să mă pregătesc de aventura pe două roţi. Aş spune că, în mare, a durat câteva luni, cam 5-6. În perioada aceea, am pedalat în weekenduri pe distanţe mai lungi, ca să mă obişnuiesc, am căutat diverşi sponsori şi parteneri media care mă pot ajuta să finanţez expediţia şi s-o fac cât de cât cunoscută publicului român.
S-a lovit de un refuz la graniţa americană
Ai plecat din Alaska în august. Cum a fost călătoria până în Mexic?
Aşa e, am plecat pe 5 august 2015 din localitatea Deadhorse, Alaska, punct în care am ajuns iniţial cu o maşină, fiind condus de realizatorul documentarului, un român din Canada, Ioan Roman. (Da, lucrez şi la un documentar al expediţiei).
Despre prima bucată a călătoriei, Alaska şi nordul canadian, pot spune că impresionează tocmai prin natura sălbatică şi izolarea de restul lumii. Nu dai de localităţi sute de kilometri. Cred că din punctul de vedere al naturii, aceste zone m-au impresionat cel mai mult. Am avut nenumărate întâlniri cu diverse animale, urşi Grizzly, râşi, elani, bizoni. A fost grozav. Au urmat preriile canadiene şi Stâncoşii americani. Acolo m-au impresionat cele trei parcuri naţionale prin care am trecut, Yellowstone, Arches şi Canyonlands, fiecare cu particularităţile şi frumuseţile lui. Dar cred, totuşi, că highlight- ul de până acum al expediţiei l-au reprezentat Dalton Highway şi Alaska Highway, de la începutul expediţiei, poate cele mai izolate şosele ale lumii.
Mare parte din prima este neasfaltată! În rest, nu am avut parte de întâmplări neplăcute, cu excepţia unui refuz la graniţa americană de a intra pe teritoriul SUA, după ce fusesem deja în SUA (Alaska) şi traversasem toată Canada pe bicicletă. S-a rezolvat a doua zi, când le-am adus documente suplimentare. Iar al doilea episod mai neplăcut, să zic aşa, a fost când am greşit adresa gazdelor din Provo, Utah, şi am bătut la uşa altora, care au chemat poliţia şi uite aşa m-am trezit pe cap cu 3 poliţişti...
Eşti pe drum de mai bine de şapte luni. Ce-ţi lipseşte cel mai mult?
Deşi ajung să cunosc foarte multă lume şi să-mi fac foarte mulţi prieteni noi, cred că-mi lipsesc prietenii de acasă şi atmosfera de acolo. Şi familia, bineînţeles.
Ai respectat planul iniţial sau l-ai modificat?
Sunt în urmă faţă de ce mi-am propus iniţial. La început, am vrut să fac o traversare rapidă a celor două Americi, mai precis în 9 luni. S-au scurs 7 şi nu am trecut decât de o treime din traseul total. Plus că mai am doi vulcani de urcat. Asta şi din cauza vremii nefaste pe care a trebuit să pedalez prin SUA (m-a prins iarna!), dar şi pentru că am decis să mă bucur de locurile prin care trec, să le explorez şi să cunosc oameni. Cred că mă voi lungi la un an, un an şi un pic, până să termin această expediţie.
Cum au reacţionat oamenii pe care i-ai întâlnit când au aflat ce faci?
Reacţia este de cele mai multe ori fantastică, în sensul în care am fost foarte mult ajutat de cei pe care i-am cunoscut. Unii m-au cazat la ei, alţii m-au hrănit, mulţi mi-au oferit chiar şi bani. Şi da, există de multe ori o mare mirare la cei pe care-i întâlnesc. Cum adică, ai ajuns în Mexic pe o bicicletă? Tocmai din Alaska? Ai făcut 10.000 km pe bicicletă?
Câţi kilometri pedalezi zilnic şi cam care e programul tău?
Variază de la zi la zi şi de la o zonă geografică la alta. Am avut zile în care am făcut 30 km şi altele în care am făcut 130. Maximumul atins într-o zi a fost de 183 km, în preriile canadiene. Când mi-am început expediţia, în nordul Alaskăi era zi aproape 24/24 şi m-am învăţat cumva să plec târziu şi să mă opresc târziu, ceea ce mai târziu m-a făcut să ajung să pedalez mult şi noaptea. Abia prin Mexic mi-am mai revenit şi am început ziua de pedalat mai devreme.
Unele ţări din America Centrală şi de Sud sunt foarte periculoase. Nu ţi-e teamă că ai putea păţi ceva?
Cred că frica este un sentiment care ne încearcă pe toţi, la un moment dat. Este ceva natural, dar putem învăţa să ne-o învingem sau cel puţin să ne-o dozăm. În parte, despre asta este vorba şi în această expediţie. Şi mai cred şi în faptul că dacă gândeşti pozitiv, atragi asupra ta oameni şi situaţii pozitive. Acestea fiind spuse, nu mi-e frică.
Până în acest moment, Radu a cheltuit 5.000 $
Cât a costat călătoria?
M-a costat în jur de 900 de dolari biletul pentru a ajunge în Canada din Bucureşti, apoi costul drumului din Canada în nordul Alaskăi l-aş estima la 800-1.000 de dolari. Am plecat din Alaska având asupra mea 1.400 de dolari, strânşi dintr-o campanie pe Indiegogo, în care amici, cunoscuţi şi alte persoane au contribuit în vederea realizării acestei campanii. În Canada m-au ajutat alţi români cu o sponsorizare şi nişte echipament sportiv, iar mulţi alţi români din lumea întreagă îmi oferă donaţii prin contul meu de Facebook şi Paypal. Aş estima un cost total de 5.000 de dolari, până în acest moment.
Ce plănuieşti să faci după ce vei termina călătoria?
Aş vrea să inspir cât mai mulţi tineri din ţară să-şi urmeze propriile vise şi să folosească cu încredere bicicleta. Şi aş vrea să sensibilizez autorităţile, în vederea construirii infrastructurii cicliste. Pregătesc, cum ziceam, şi un documentar în parteneriat cu Ioan Roman din Montreal şi posibil o carte.
Călătoria lui Radu poate fi urmărită pe blogul său: radupal tineanu.com
Radu a străbătut cea mai cunoscută autostradă din Alaska
