'Faci sacrificii, dar parca stii pentru ce'
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Trei zile a dormit intr-un garaj. Apoi, alte aproape doua luni, s-a inghesuit impreuna cu inca 10 persoane intr-un apartament de doua camere. In tot acest timp, a lucrat in restaurante, la munca de jos, ca majoritatea romanilor proaspat ajunsi in Spania, care nu-si permit sa refuze un loc de munca. Nu-i este insa rusine si nici nu-i pare rau. Valentin Stanciu si-a dorit atat de mult sa scape de Romania, incat nu si-a pus niciodata problema ca a lasat cat colo un post foarte respectabil, de economist la un trust de presa, pentru a lucra intr-un domeniu complet diferit, departe de casa.
“Nu-i nici o rusine sa muncesti, chiar daca nu esti neaparat pe domeniul tau”, spune zambind Valentin. De ceva vreme, lucrurile s-au mai aranjat pentru tanarul pornit in cautarea unui nou inceput pe meleaguri iberice. Au trecut vremurile in care spala vase la bucatarie, ba chiar si cele in care se straduia sa fie un ospatar fara cusur. Acum e “adjunctul” sefului unui restaurant din plin centrul Madridului, are responsabilitati serioase si o multime de oameni care trebuie supravegheati si corectati atunci cand gresesc.
“Nu mi-a fost usor. Pentru nimeni nu e simplu sa ajunga intr-o tara straina si sa inceapa totul de la zero. Stiti cum am plecat eu din tara? Intr-o excursie, cu viza de Austria. Iar din Viena am fugit in Spania. Eram cu un unchi de-al meu si am ajuns in Barcelona fara un ban un buzunar, vreo trei zile a trebuit sa dormim intr-un garaj”, isi aminteste, cu nostalgie, temerarul. Nici cand a ajuns in Madrid n-a dus-o mai bine. “Am avut noroc cu oameni care m-au ajutat. Am stat impreuna cu alti zece romani intr-un apartament cu chirie, de doua camere. Si am inceput sa-mi caut de lucru. Singurul meu gand era sa lucrez, sa-mi pot inchiria un apartament in conditii mai bune, ca sa-mi pot aduce si sotia”. Marea lui sansa a fost un lant de restaurante din Madrid, unde si-a gasit de lucru, pentru inceput, ca “baiat bun la toate”. “Am splalat vase, am fost ospatar, apoi, incet-incet, am inceput sa urc, ca sa zic asa. Lucrand cu spanioli am prins si limba, dupa nici un an chiar am inceput sa vorbesc foarte bine, nu mai aveam nici un fel de probleme. Patronul avea din ce in ce mai multa incredere in mine, a vazut ca sunt serios si ca poate face treaba cu mine, asa ca mi-a dat mai multe responsabilitati”, isi aminteste Valentin.
De mai bine de un an, e chiar mana dreapta a patronului, loctiitorul lui intr-unul din restaurantele din retea, situat in centrul Madridului. Are grija ca totul sa fie in regula in ceea ce priveste comenzile clientilor, servirea prompta, incasarile, tot ce tine de un local care se respecta si e plin mereu de clienti. “Multi dintre cei care vin aici sunt innebuniti dupa transmisiunile sportive. Avem o multime de televizoare, avem abonamente la canalele preplatite care transmit exclusiv sport, iar eu am in grija de tot ce tine de asta”, explica Valentin Stanciu.
Viata de familie a intrat si ea, treptat, in normal. Sotia lui a venit la randu-i in Spania, la cateva luni dupa el, si s-a acomodat foarte bine. “Lucreaza si ea, e camerista la un hotel de aici, din Madrid, de patru stele. E bine ca lucram in ture, in asa fel incat unul din noi sa fie in permanenta acasa, sa stea cu copilul”, spune tanarul. Fata i se lumineaza atunci cand aduce vorba despre copil. E sigur ca aici, in Spania, va avea un viitor mult mai bun decat i-ar fi rezervat Romania. “Si aici faci sacrificii, dar parca stii pentru ce”, pune Valentin punctul pe “i”.
